Lidia Bodea, director general Humanitas, a demisionat din calitatea de membru al Comitetului Director al Asociației Editorilor din România, în semn de protest față de lansarea cărții „Lupta politică”, scrisă de Dan Voiculescu, la Târgul de carte Gaudeamus. Un gest de onoare, ar spune unii. O demonstraţie de răutate şi ignoranţă, credem noi.
Literatura de penitenciar a dat ţării mari scriitori care, în stare de libertate, nu ar fi reuşit să-şi descopere aceste veleităţi. Nu sunt oameni oarecare. Sunt oameni care, până la intrarea după gratii, au avut parte de o vastă experienţă umană şi profesională. Sunt oameni care au trecut prin viaţă, au călătorit mult, au riscat, oameni care au trăit în mod activ şi implicat, nu doar s-au lăsat trăiţi, ca scriitorii de rând, care stau la birt aşteptând, ca asistaţii, să le vină muza.
Aşadar, scriitorii de după gratii, spre deosebire de cei care nu au avut acest privilegiu, îşi trag inspiraţia din propria experienţă, vie şi diversă, nu din fantasmagorii, închipuiri sau experienţele altora. Cărţile lor mustesc de viaţă trăită, în timp ce cărţile celorlalţi băltesc a cuvinte moarte, care oricum provin din sursă externă incertă, din moment ce muza este invocată în nenumărate rânduri, şi nimeni nu se mai sesizează de plagiat.
În timp ce unii, după gratii, cu averi fabuloase deja făcute, s-au eliberat prin scris, ceilalţi, în libertate, pe burta aproape goală, s-au înlănţiuit în angoase. Pentru că atunci când trăieşti doar în capul tău, creierul îţi mai dă rateuri, ca orice lucru pe care-l forjezi foarte tare. Or, politicienii, au creierul atât de odihnit când intră după gratii, încât acesta este capabil de adevărate capodopere. Dacă s-ar fi acordat zile de libertate, spre exemplu, şi pentru fiecare tablou pictat sau pentru fiecare statuie, aţi fi văzut adevăraţi Michelangelo şi Rodini ieşind pe porţile penitenciarelor.
Mai mult decât atât, scriitorii de după gratii au cunoscut nedreptatea, ea însăşi generatoare de inspiraţie, pentru că doar o mare nedreptate poate priva un politician de libertate. Prin excelenţă, politicienii sunt oameni puşi în slujba binelui public şi doar sistemul paralel se poate interpune atât de brutal misiunii sale de onoare.
Gestul directorului general de la Humanitas este cu atât mai de neînţeles cu cât, despre cartea domnului scriitor Dan Voiculescu a vorbit marele nostru patriot Dan Puric. Păi ar putea Dan Puric să vorbească la lansarea unui om cu integritate morală îndoielnică? Tot la lansare au mai vorbit şi marele actor Mircea Diaconu, dar şi ziarişti de prestigiu precum Bogdan Chirieac, Sorin Roşca Stănescu, Mugur Ciuvică şi Victor Ciutacu. Câţi scriitori din libertate s-au bucurat de un astfel de privilegiu? Niciunul! De asemenea, câţi scriitori din libertate şi-au pus, ca domnul Voiculescu, poze din copilărie ca să termine mai repede cartea, dar şi ca să aibă omul o lectură plăcută, să mai coloreze mustăţi? Exact! Niciunul! Pentru că trebuie să te şi pricepi!
Eu nu pot decât să mă bucur că literatura română s-a îmbogăţit cu astfel de cărţi valoroase şi îmi doresc ca numărul politicienilor care ajung după gratii şi se aştern în faţa hârtiei să crească simţitor. Pentru că România merită!
