Titlu prin ziare: „Teza de doctorat a lui Robert Negoiță: plagiat integral, de la prima până la ultima frază”. Ei, iată un om care nu umblă cu jumătăți de măsură, cu șovăieli, cu dubii, cu îndoieli, cu mermeleli. E adeptul lucrului bine făcut. Sper că nu s-a obosit să mai ia cu copy/paste toată lucrarea, ci a modificat doar coperta și pagina de gardă. Dacă faci o treabă, o faci temeinic. Să mai țină conferință de presă unde să se mai scuze, că doar 30 la sută nu-i aparține sau 50 la sută… Nu, domnule, asta e.
Omul a cumpărat o teză de doctorat, precum Gigi Becali mai deunăzi un partid, și-a pus numele pe ea și se poate constata că e doctor. Și nici nu era în închisoare, să aibă scuza că vrea și el în libertate cât mai curând. Deloc! Primarul, din salariul lui de edil, și-a cumpărat un doctorat, ce atâta tevatură! E un fel de artă pentru artă. Pe lângă conturile grase din Panama, Baleare, Monte Carlo, omul vrea să lase copiilor și nepoților un nume adunat pe-o teză de doctorat. Că n-o fi foc!
