Eu am locuit vreo trei-patru ani, 1984-1987, în Sectorul 5 al Capitalei, în Prelungirea Ferentari. Dar, din păcate, nu ştiu unde se află Primăria Sectorului. Ceea ce nu înseamnă că nu ştiu cum s-au întâmplat acum lucrurile cu Marean Vanghelie, primarul care este, care este nevinovat. Ştiu foarte bine, pe surse. Iată scene şi fapte din viaţa cotidiană de prim gospodar, cum se zice, a blondului edil.
La secretara lui cu adevărat blondă soseşte luni, la ora 9,00, un ins cu sacou gri şi cravată roşie. "Vreau să vorbesc imediat cu dl. primar Vanghelie! zice musafirul, e o chestiune urgentă!" "Intraţi, că e liber!" În vastul birou al primarului, Marean îl ia în primire pe musafir: "Cine eşti dumneata?" "Mă numesc Popescu, sunt patron constructor şi am câştigat licitaţia de renovare a grădiniţelor 1, 2, 3, 4, 5… din sector. Am primit vreun milion de euro în cont chiar alaltăieri…" "Să fii sănătos! Şi ce vrei?" "Păi, cum să spun, vreau şi eu să fiu recunoscător." "Bă, mai citeşte dracului nişte almanahe, eu nu vreau nimic de la nimeni, nici măcar de la câştigătorii de contracte… Şi cu cât zici că ai vrea să fii recunoscător?" "Păi, cam cu 20 la sută". "Mare belea eşti! Ai noroc că sunt într-o zi bună, Oana mi-a anunaţat vestea că-mi va dărui un al doilea băiat, că primul e în America, student, un golan, îmi place de el… Şi mai ai noroc, că astăzi se împlinea a 73-a lună în care n-am umblat la cardul de salarii. Dacă nu apăreai, trebuia să umblu, ori cardul ăsta e pentru zile negre. Ai banii?" "Da, uitaţi punga de plastic, sunt exact cât trebuie". "Bă, nu trebuie chiar atât, e cam mult, hai s-o facem jumi-juma! Ce să spun, e şi pungă de Kaufland, o mizerie…" "Dom' primar, insist!" "Bă, se vede c-ai citit almanahe; dacă insişti, asta e. Îi iau şi să mă anunţi când eşti liber într-o seară, că dau de băut…"
Pentru un asemenea om de caracter trebuie emis mandat de arestare pe 30 de zile?! Ruşine justiţiei române!
