Un grătaragiu care vindea pe marginea drumului în zona Stejaru, mi-a mărturisit odată, când făcusem pană cu maşina în zonă, care e secretul celei mai bune paste de mici. Și zicea cam așa, citez din memorie:
,,Dom-le, face mulți pastă de mici, dar e proaste! Nu știe care e secretele să faci un mic de se linge oamenii pe degete și ieși și tu bine la buzunar! În primu' rând, zama de oase… Aia e baza! Dacă nu le pui zamă de oase, nu e buni de nimic! Aia îi leagă și dă aromă. Apoi, ca să le dai greutate şi culoare, să se țină bine pasta şi ca să fie bine și pentru tine, la o postavă de tocătură, bagi un bax de hârtie igienică, d-aia roșie, la două straturi, fără miroase și imprimee cu flori! Da-i scoți inima aia dă carton, că nu se dizolvă bine! Amesteci până se leagă pasta frumos, îi pui pe grătar și ții micu' până dai cu el pe grătar și sare ca elasticu'…".
Din păcate, tot mai puțini mici întreprinzători merg pe tradiționala rețetă de mici. În bătaie de joc față de consumatori și goană după profit, în loc de hârtie igienică în două straturi, pun hârtie dintr-aia ordinară, de îți zgârie posteriorul și… îți rămâne și printre dinți.
P.S.: Acest articol este un pamflet. În realitate, în majoritatea micilor hârtia igienică a fost înlocuită cu acid ascorbic, bicarbonat de sodiu, acetat de sodiu, difosfați, polifosfați, carmin…
