În postul Paștelui se cuvine să fim mai buni, mai cucernici, mai milostivi, mai sinceri. Firește, după aceea putem fi în continuare la fel de răi, clevetitori, haini și alunecoși… Dar în Postul Paștelui, dragii mei, e bine să ne deschidem sufletele în fața Domnului și să ne rugăm lui, așa cum o fac și președinții de filiale de partid din Argeș. Astăzi – Simona Brătulescu, președinte ALDE Argeș, vicepreședinte al Consiliului Județean.
Pentru ceilalți președinti, dați fuga la tonete și-i veți regăsi în săptămânalul Ancheta, ca să zâmbiți de trei ori mai mult!
Stenograma discuției dintre Simona Brătulescu și Dumnezeu
Simona: Bună seara, Doamne, sunt eu, Simona, de la Consiliul Județean!
Dumnezeu:...
Simona: Doamne, mă auzi?
Dumnezeu:…
Simona: Doamne, sunt eu, Doamne! Simona, de la Consiliu!
Grădina Raiului: Pentru moment, Dumnezeu nu poate fi contactat. Pentru mulțumiri la rugăciuni, apăsați tasta 1! Pentru rugăciuni de sănătate, apăsați tasta 2! Pentru rugăciuni pentru câștig de bani, apăsați tasta3! Pentru sfaturi în materie vestimentară, apăsați, urgent, tasta 4! Pentru rugăciuni pentru funcții, deja ați apăsat de prea multe ori tasta 5, vă rugăm, potoliți-vă! Pentru a-i da Dumnezeu sănătate lui Andrei Gerea, apăsați tasta 6!
Simona: Hai, Doamne, știi că e un moment foarte important în cariera mea, nu mă poți lăsa la greu! În curând vor fi alegeri la Liga Aleșilor Locali ALDE, adică aș putea fi președinte peste 7000 de oameni din toată țara, nu doar peste niște… câțiva, care oricum știu că mă mușcă de fund. Că de mult ce mă mușcă, poate ai văzut deja, am început să o mai iau și pe arătură. Simt că nu mai pot! Uneori nici nu știu ce e în capul meu, odată mi se întunecă uzul rațiunii și mă trezesc postând pe Facebook tot felul de inspiraționale cu subînțelesuri copiate de te-miri-unde, de parcă aș fi o pițipoancă la menstruație, nu ditamai președintele de filială de partid. Când mă trezesc din nebunia asta temporară, constatat că mi-am mai atașat și o poză din aia, trecută prin 100 de filtre, în care nici nu-mi intră toată fața. Îți spun, Doamne, trebuie să mă ajuți și cu treaba asta, nu mă poți lăsa la mijlocul drumului! Mai am mult în față, Doamne! Nu vezi, Tăriceanu a început să dea semne de scleroză, partidul are nevoie de un președinte ca mine, Argeșul are nevoie de un deputat ca mine… Chiar și țara, tind să cred, are mare nevoie de mine. Că eu nu cer pentru propria mea vanitate sau din reflex necondiționat, eu cer pentru că știu câte am de dat. Că și lui bărbat-meu i-am dat, Doamne, un post de director. Vezi, sunt un om generos, care știe să împartă! Și acum, te rog, nu mă mai pune să apăs pe tastele astea tâmpite și ridică receptorul!
Grădina Raiului: Pentru toate doleanțele tale, era suficient să apeși tasta 6. Întrucât sesiunea a expirat, mai este disponibilă doar tasta 1.
Simona: Știi ceva, Doamne, dacă nu vrei să mă mai ajuți, eu mă fac frate și cu dracu' să-mi ating scopul! Aici vorbim de politică, nu de un pension de fete mari. Hai, pa! Și să știi că mie îmi place cum mă îmbrac, nu mai apleca urechea la toate frustratele astea din Argeș!
