Ce bine că au început reality-show-urile, că mă săturasem, zilnic, de acelaşi serial SF cu tineri frumoşi şi liberi în Piaţa Victoriei, care vor ei să răstoarne voinţa populară şi să o împiedice pe duamna Olguţa să ne dubleze nivelul de trai! Vă mărturisesc că am participat la toate castingurile, căci am talente fără număr! Ştiu să gătesc carpaccio, tartar, moelleux au chocolat, iar într-o zi am reuşit să fac chiar şi ouă prăjite. Ştiu să cânt ca Tina Turner, ca Cezar Ouatu, pe două voci şi chiar şi hit-ul ,,Ciorbă de curcan” la xilofon. Ştiu să dansez ,,Dansul pinguinului”, sârba încrucişată, tango ca la Moroieni şi Macarena. Ce să mai, sunt multilateral dezvoltată şi, cu toate acestea, nu am reuşit să trec niciun casting, deşi am observat că le mai lasă şi pe ăstea ceva mai plinuţe să treacă două-trei probe. Vă redau, mai jos, o parte din dialogul pe care l-am avut cu producătorii, poate pricepeţi dumneavoastră ceva…
,,-Sunteţi cam palidă, ce boală aveţi?
-Sunt sănătoasă tun, doar că am greşit fondul de ten…
-Şi părinţii la fel?
-Ei nu folosesc fond de ten…
-Vă întrebam dacă şi părinţii sunt sănătoşi tun…
-Pe mama o mai supără fierea, pe tata ficatul, dar, altfel, mulţumesc lui Dumnezeu, se simt excelent. Ştiţi, eu pentru casting am venit…
-Da, ştim, dar lăsaţi-ne pe noi să ne facem treaba… Ia spune, ai vreun bunic care să-ţi fi murit de curând? Vreo rudă mai apropiată?
-Nu…
-Nici măcar bolnav de vreo boală incurabilă?
-Nu, Doamne fereşte!
-Atunci măcar de vreun diabet, o hepatită, hemoroizi, prostată…
-Bunica are glaucom, dar dezleagă rebusuri fără probleme!
-Hai, să mor! Tu ai fost vreodată fugită de acasă? Te-au răpit vreunii din sat să te ducă la produs în Japonia? Ai fost violată măcar o dată?
-Ferească sfântul!
-Te-au răpit extratereştrii?
-Nu reţin acest amănunt…
-Dar chiar aşa o copilărie fericită ai avut?
-Ah, staţi aşa! Pe la şase ani, vecinul Gabi mi-a aruncat o scândură în faţă şi mi-a spart ochelarii.
-Şi, ai fost spitalizată mai multe luni, ai stat paralizată la pat, ai fost hrănită cu paiul, ai rămas măcar chioară de un ochi?
-Doar m-am zgâriat puţin… Iar ochiul mai îmi fuge din când în când. Stângul, dacă vă ajută cu ceva…
-Văd că nu vrei să te ajuţi deloc… Mai fac o ultimă încercare, să nu zici că nu ne-am dat toată silinţa! De drogat, te-ai drogat vreodată?
-Niciodată!
-Ai cunoştinţe care se droghează?
-Frate-meu, dar numai o dată, a poştit un canabis la Vama Veche şi a zis că realitatea e mult mai high…
-Frecţie la picior de lemn… Mă, dar vreo rudă căreia să-i cadă casa în cap, săracă-lipită, ai?
-Fratelui mamei ştiu că i s-a stricat maşina de spălat…
-Doar maşina?
-Şi nevastă-sa are un picior mai scurt…
-Mda, neinteresant… Ia spune, ai fi dispusă să spui că eşti îndrăgostită de Scărlătescu şi că vrei să-i faci trei copii?
-Păi eu sunt măritată şi deja am doi!
-Şi ce, te doare gura să spui asta, că oricum nu te ia Scărlătescu de nevastă, are nişte standarde, ce dracu’! Mă, femeie, tu vrei să treci castingul sau nu?!
-Vreau, dar de o oră stăm de vorbă şi nu-l mai începem!
-Păi normal că nu-l începem, că n-am, dracului, o poveste care să-mi vândă produsul! Cum crezi că facem noi rating, doar cu talentul vostru? Telespectatorii vor lacrimi, vor dramă, vor să ştie că sunt alţii şi mai nefericiţi, şi mai ghinionişti, şi mai penibili decât ei. Fără poveşti triste, talentul vostru nu îi va face decât să se simtă prost, şi atunci mută telecomanda pe alt post. Hai, mută şi tu autocarul mai încolo şi vino la anul măcar cu o… răceală la ovare! Fii profesionistă, ce dracu!”
