Dan Manu: Tatăl nostru carele ne eşti în ceruri…
Dumnezeu: Care ne eşti în ceruri, nu… carele…
Dan Manu: Iartă-mă, Doamne, dar aşa am învăţat să mă rog, în limba morţilor noştri. Deformaţie profesională…
Dumnezeu: Ia zii, Dane, ce mai e de data asta?
Dan Manu: Doamne, de o săptămână nu mai am somn noaptea!
Dumnezeu: De ce, dormeai şi ziua?
Dan Manu: De fiecare dată, după siestă sau după ce tranşam vreun cadavru social-democrat cu carnea mai aţoasă!
Dumnezeu: Trebuie să fie ceva care te frământă foare tare!
Dan Manu: Şi nu doar pe mine! Toţi colegii mei medici sunt daţi peste cap! Cum se face, măi Doamne, că la Oprescu încape în plic o şpagă de 25.000 de euro, iar la noi nu intră nici s-o pici cu ceară?!
Dumnezeu: Posibil să fie vorba şi de vechimea în muncă. Gândeşte-te, numai, că după ce a plecat de la spital la Primăria Capitalei, Oprescu nu a făcut întrerupere pe cartea de muncă la luat şpagă.
Dan Manu: Bun, dar nici noi nu suntem aşa începători, avem în spate o expertiză!
Dumnezeu: Aşteaptă, tu, să ajungi primar sau preşedinte la Consiliu Judeţean, şi o să afli cum poţi opera bugetul public fără anestezie şi cum poate să-ţi intre un parandărăt de 20% într-un plic! Dar vezi, atunci când va veni DNA peste tine, să nu te faci de rahat!
Dan Manu: Adică!?
Dumnezeu: Ca Vâlcov, de exemplu, care îşi ţinea tablourile ascunse în pereţi sau ca Oprescu, de s-a făcut de basme populare româneşti cu pernuţa aia sub care lăsa şpaga la răcit. Voi credeţi că procurorii ăia, când vin peste voi în casă, se uită aşa, de pe hol, să vadă dacă nu aveţi vreo şpagă atârnată în perete sau lăsată neglijent pe măsuţa de cafea, după care se scuză că au intrat încălţaţi şi transmit pupături de mâini doamnei?
Dan Manu: Păi nu!
Dumnezeu: Păi asta insinuam şi eu. Şi actul ăsta de a lua şpagă trebuie să aibă demnitatea şi verticalitatea lui, că l-aţi umplut de penibil cu dositul prăzii prin cimitire sau pe la rude din lumea a treia. Bine, nu dumneavoastră, doctorii, care lăsaţi finuţ halatul în cuier, cu buzunarul căscat către pacient. Dar nici voi nu sunteţi cinstiţi până la capăt, că după ce vi se lasă plicul, ziceţi… dar vai, nu trebuia, şi-l îndesaţi şi mai adânc în buzunar!
Dan Manu: Păi bunele maniere, Doamne, ne fac să spunem asta, că suntem oameni morali, nu animale!
Dumnezeu: Hai că numai despre moralitatea şpăgii nu mai vorbisem până acum!
Dan Manu: Dar o cer realităţile, nu ne putem pune cu progresul…
Dumnezeu: Doamne fereşte! Deci, de ce mă deranjasei?
Dan Manu: Nu mai e nevoie, Doamne, am înţeles că trebuie să mai aştept puţin ca să mă fac politician peste o instituţie a statului mai serioasă decât morga…