*Rubrică sponsorizată cu o ciorbă de burtă de Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Argeş
Dumnezeu: Florine, ce dracu’ faci, mă, acolo?
Frătică: Săru’ mâna, Doamne, iaca joc o tablă cu Vanghelie, să ne mai treacă timpul.
Dumnezeu: Şi nu te-ai săturat să te tot facă la zaruri, că de aici, din ceruri, se vede că sunt măsluite?
Frătică: Doamne, mă fac că nu văd, că mi-a promis câte 20% din fiecare victorie. Dar ia zii, Doamne, cum de te-ai coborât tu, din mare împărăţia ta, tocmai la noi, păcătoşii?
Dumnezeu: Am venit pentru că văd că iroseşti timp preţios, Florine! Te-ai apucat de carte?
Frătică: Ce carte, Doamne?
Dumnezeu: De cartea pe care orice politician care ajunge la răcoare este dator să o scrie!
Frătică: Dar ce sunt eu, Doamne, Ion Creangă? Cum să scriu cărţi, dacă eu abia reuşesc să citesc aşa, mai citeţ?! Ştii cât mi-a luat să citesc jurământul la investirea de primar? Mi-era frică că se termină mandatul şi nu mai apuc să fur nimic!
Dumnezeu: Păi tu crezi că ăsta este un impediment? Copos a scris cinci cărţi, şi numai Dumnezeu ştie, adică eu, că abia îi iese acordul subiectului cu predicatul. Şi apoi, românul e născut poet, tot prostu’ a scris la viaţa lui măcar o poezie!
Frătică: Păi, despre ce să scriu, Doamne?
Dumnezeu: Nu ai fost şi tu la Muntele Athos, să scrii aşa, ca Gigi, un almanah la sentiment care să impresioneze judecătorii? Dă bine să abordezi subiecte religioase!
Frătică: Am fost, Doamne, de şase ori!
Dumnezeu: Aşa, şi ce-ai văzut, ce-ai simţit?
Frătică: Am avut o mare revelaţie, Doamne!
Dumnezeu: Aşa, aşa, parcă văd şi titlul: ,,Revelaţii pe Sfântul Munte Athos”! În două volume, cu copertă din piele şi prefaţă de ÎPS Calinic. Şi ce revelaţie ai avut, Florine?
Frătică: Mi-a venit instant răspunsul la întrebarea… de ce mulţi dintre greci sunt homosexuali!
Dumnezeu: Aoleu!
Frătică: Nu fii ipocrit, Doamne, doar ştii şi tu ce femei le-ai lăsat: grase şi cu mustaţă!
Dumnezeu: Apăi, Florine, să ştii că nu merge să vii în faţa judecătorilor cu treburi din astea! E clar că trebuie schimbat subiectul. Ia zii, ce cărţi ai citit la viaţa ta?
Frătică: ,,Amintiri din copilărie”, Doamne!
Dumnezeu: Foarte frumos, a-i putea şi tu să scrii o carte din asta, doar ai copilărit la ţară şi, cred eu, ai fost şi mare bagabont de ai ajuns aici!
Frătică: Am prea fost, Doamne, doar ştii…
Dumnezeu: Şi, nu ai avut şi tu păţanii cu vreo capră de la care ai luat râie?
Frătică: Nu, Doamne, dar am păţit-o cu o capră de la care am luat sifilis.
Dumnezeu: Aoleu, Florine, ce-mi faci tu mie!
Frătică: Ce mi-a făcut ea mie, Doamne, că trei săptămâni am stat pe penicilină!
Dumnezeu: Măi Florine, tu chiar nu vrei să faci pârnaie la juma’ de normă?
Frătică: Cum să nu, Doamne, dar numai o minune ar putea scoate din mine scriitor din puşcărie!
Dumnezeu: Auzi? Fă-te tu că scrii, după care predai către editură un manuscris cu 700 de pagini goale.
Frătică: Faci mişto de mine, Doamne?
Dumnezeu: Nu fac, Florine! Dă-le tu aşa la publicat şi le spui că au fost scrise cu cerneală albă. Asta este adevărata artă, arta care te eliberează de convenţii, arta de dincolo de cuvinte, care îţi lasă mintea să-şi imagineze ce a-i fi putut scrie tu.
Frătică: Minunat, Doamne!
Dumnezeu: Şi nici nu te poate acuza nimeni de plagiat!
Frătică: Bogdaproste, Doamne, acum mă apuc de scris! Auzi, unde găsesc şi eu un pix cu mină albă, să dau comandă pe net, că are Mazăre tableta la el?…
Mai multe stenograme, în Săptămânalul Ancheta!
