Rubrică asigurată în leasing, contra unei şpăgi imobiliare
*Dumnezeu: Gigi!
**Văsâi: Mda…
*Dumnezeu: Îmi cer scuze că te deranjez, poate că nu e cel mai potrivit moment…
**Văsâi: Normal că nu e! Nu vezi şi tu ce scor de rahat au făcut ăştia de la Steaua, cu Rosemborg? Ia uite şi prostul ăsta de Tade, de două ori a ratat cu poarta goală! Cum dracu’ să ratezi cu poarta goală?!!! Pe bune, Doamne, uneori am impresia că faci mişto de fotbalul românesc! Păi ce echipă era Steaua, ce echipă!
*Dumnezeu: Păi ce, eu mi-am bătut joc de ea?
**Văsâi: Dar cine?
*Dumnezeu: Becali, cum cine?!
**Văsâi: Şi Becali nu e toată ziua cu tine-n gură? Dumnezeu în sus, Dumnezeu în jos, dumnezeii mă-si de cioban! În fine, zii ce vrei, că timpul costă!
*Dumnezeu: Păi tocmai de… costuri voiam să vorbim..
**Văsâi:Aşa…
*Dumnezeu: Te urmăresc de ceva timp şi nu reuşesc să pricep ceva nici în ruptul capului…
**Văsâi: Aşa, bagă, bagă, dar mai cu talent că începe filmul cu Steven Seagal!
*Dumnezeu: După cum ştii, eu sunt de când lumea iar tu… de vreo câteva zeci de ani şi în toată perioada asta, îţi mărturisesc sincer, nu am reuşit să ajung atât de bogat ca tine!
**Văsâi: Mda… nu ştiu ce să zic, poate n-ai muncit suficient, poate…
*Dumnezeu: Ba de muncit am muncit pe brânci de la facerea lumii, că doar eu am făcut lumea asta cu tot ce e în ea, inclusiv pe tine!
**Văsâi: Atunci poate că ai fost prea ocupat cu munca şi nu ai mai avut timp să faci bani…
*Dumnezeu: Adică?
**Văsâi: A munci ca prostu’ şi a face bani, de cele mai multe ori, nu e acelaşi lucru…
*Dumnezeu: Şi ce trebuia să fac?
**Văsâi: Cred că trebuia să te ducă puţin şi mintea… Spre exemplu, uite aici învârteală de învârteală, cum să faci miliarde fără să bagi un singur leuţ!
*Dumnezeu: Hait! Nici fiu-meu n-a fost în stare de o aşa minune!
**Văsâi: Ţii minte când a scos Pendiuc transportul local în comun la concesionat?
*Dumnezeu: Era cam în perioada aia în care se ruga pentru un apartament pentru fie-sa?
**Văsâi: Aşa, aşa, atunci… Primăria a făcut mare licitaţie la care s-au chemat firme care dispun de un minimum de 80 de autobuze.
*Dumnezeu: Pe care tu nu le aveai…
**Văsâi: Nu, dar asta nu m-a împiedicat să particip! Şi după ce am câştigat licitaţia, am bătut palma cu un turc care mi-a adus 80 de maşinici în curte, pe care le-am plătit în rate din subvenţia de 1,5 milioane de lei primită lunar de la primărie.
*Dumnezeu: Adică puteam să vin şi eu cu mâna-n… aşa, şi câştigam!
**Văsâi: Da, dar trebuie să te mai ducă şi capul. Dacă tu stai tot timpul cu nasu-n smirnă şi urechile la babe surde, de unde să ştii cum merge învârteala. Şi mai ai şi ălea zece porunci care te constrâng din start. Auzi, să nu furi! Cum să ajungi miliardar peste noapte dacă nu furi? Dacă nu dai un tun?
*Dumnezeu: Bun, dar dacă furi, plăteşti consecinţele, că uite, v-a bunghit DNA şi acum vă paşte închisoarea.
**Văsâi: Care închisoare, aia de maximum patru ani, în condiţii privilegiate, pe care oricum o termin în doi după ce devin scriitor peste noapte şi apoi trăiesc o viaţă de boier eu şi zece generaţii din ce am prăduit? Adică tu vrei să spui că nu merită un rahat de doi ani de închisoare pentru o viaţă în lux? Că dacă nu furi, uită-te la restul, ăştia liberi care se zbat în mizerie, în sărăcie, în grija zilei de mâine! Câţi crezi tu, Doamne, că n-ar da zile de închisoare de la ei, ca să aibă posibilitatea să dea un tun sănătos şi să se facă oameni?
*Dumnezeu: Şi-atunci, de unde aş putea să încep ca să devin şi eu miliardar, măcar în următoarea jumătate de veşnicie?
**Văsâi: Ştiu şi eu? Pentru început a-i putea intra în politică…
