Începem week-end-ul cu o concluzie sfâşietoare: ne batem joc de valori! Tudor Pendiuc, cel care, timp de două decenii, a dus Simfonia Lalelelor pe cele mai înalte culmi dendricole, cel care a tăiat de atâtea ori panglica inaugurală, care în noaptea de dinaintea evenimentului deschidea lalelele cu patentul ca să înflorească toate în acelaşi timp şi să bucure târguşorul ăsta de ingraţi, ei bine, Tudor Pendiuc nu a fost invitat la Simfonia Lalelelor. Cel puţin aşa declară…
A stat ca pucărul în faţa televiozorului, cu telecomanda în mână, zapând de pe Curier TV pe Absolut. A închis ochii pe jumătate şi şi-a închipuit că se află acolo, pe piedestal, printre oficialităţi… Mai exact, lângă deputatul Simona Bucura Oprescu, îmbrăcată în roşu şi cu dinţii râzând a primăvară… Ionică, în plan ceva mai îndepărtat, mult mai îndepărtat, aproape că nu se vede (dar dacă daţi zoom în Photoshop vă daţi seama că e el!). Copiii vin spre tătuca lor Tudorel, şi-i oferă pâine cu sare. Fiecare delegaţie şcolară în parte îi oferă pâine cu sare. Multă pâine cu sare, din care el ciuguleşte un dumicat, îl tăvăleşte prin praful alb şi-l cumpătă, plimbându-l din stânga în dreapta gurii. O dată i-a intrat sare în măsea şi l-a durut o săptămână. După atâţia ani, poate spune cu o marjă de eroare de plus/minus 2 la sută care era sare iodată, care era sare de mare şi care era doar sare în ochi ca acum, când nimeni, dar nimeni nu şi-a mai adus aminte de el. Cât de repede te aruncă viaţa de pe piedestal, direct în canapeaua ta de acasă (sau a ei, din vila din pădure, cu drum tras pe bani publici)!
Chestionat cu sălbăticie de reporterii Bitpress.ro, care au sărit ca nişte fiare pe Cornel Ionică întrebându-l în mod repetat… ,,Dar cum comentaţi?! Cum comentaţi?!”, primarul Piteştiului s-a apărat şi a declarat exact aşa (posibil să-i mai fi pus şi noi cuvinte în gură…):
,,Cum să nu fie invitat domnul Tudor Pendiuc? Personal m-am dus la el acasă să-i las invitaţia! Nu l-am găsit nici pe el, nici pe doamna, aşa că i-am lăsat-o în uşa de la lift, să o vadă. Posibil că nu a observat-o şi i-a căzut în buncăr, dar vă dau cuvântul meu că personal i-am dus invitaţia, ce dracu’, nu glumim cu treburi din astea!”
End.
