2,5K
Articol propus de un cititor al BitPress.ro
Am in fata un extras dintr-un articol aparut la inceputul anilor ’90 intr-o publicatie judeteana din Arges care «oferea cu darnicie», o lista nominala trimisa ziarului de catre un cititor semnat «om de bine», un fel de «prieten» al multora din cei deconspirati cu litere de-o schioapa in pomelnicul cu pricina.
Culmea este ca «generosul», care facea cunoscut opiniei publice numele cautate cu infrigurare si opinteli nenumarate de zile si nopti la rand in arhive, de istoricii si cercetatorii C.N..S.A.S. la cererea expresa a staff-ului unui potential candidat in alegeri se afla si el printre ei (!). Un exces de zel la care a «aderat» din considerente de «sinceritate» deplina, catadicsind sa se acopere insa doar minima minimorum: in loc de «Gheorghe»-le din lista a aruncat sub «intentie» si diminutivul «Ghita», astfel ca lumea a apreciat la acesta oaresce onestitate. Avea la indemana si alte variante pentru a-si pastra anonimatul, eventual «un facator de bine» (se umpluse scena politica de astfel de «benevole» oferte si generozitati/ intentii la/de sacrificiu etc).
Dupa ce iscalise in acest fel denuntul, eliberat de angoasa culpei «la gramada», care apreta (si inca o putea/poate face !) cu sarg «camesile si gulerele patate» de complicitati anterevolutionare, astepta nerabdator «recunoasterea delatiunii» ca pe un merit care nu s-ar fi putut stinge asa dintr-o data, ca vor fi «dati in gat» in sfarsit si ultimii «mohicani» aflati pe meterezele cauzei pierdute ! Din care, ce sa mai fi castigat, daca n-au facut-o pana acum !?
S-ar fi inteles, pe sest, ca «punea» de-o noua «statuie», lustruita migalos de «acuitatea» surzeniei purtatorilor de urechi «ciulite», cu ocheadele «in orb» a «homerilor» informatiilor «clasificate» si selectate, primite si daruite cu taraita si carora abia acum le venise timpul. Schimband, fireste, stapanul si locatia ! Se laudase apropiatilor ca de n-ar fi fost el, «cursul navalnic» al delatiunii ar fi inundat constiintele tuturor, ca s-ar fi sacrificat indeajuns pentru a-i feri de «potopirea contagiunii» si pe altii, deloc putini.
Cu toate ca o lume intreaga ii stia «cot(c)aielile» si «periutele» bagate la «inaintare», gesturile si «instrumentarul» de gudurat si «albit» vechi metehne, deprinderi la care a ucenicit indelung, mai cu de-a sila, mai cu voluntariatul, cel mai adesea exersate cu o fervoare demna de o alta cauza, in pagina media fusese «inchenariata si plumbuita» toata recuzita presupusa a temenelelor si avantajelor racolarii, la care osardise spre a-si apropia si fixa «tintele» dintr-un calcul nu neaparat meschin : ca i-ar fi fost piedici aproape insurmontabile ascensiunii sale profesionale si politice.Tot si toate ii erau parca potrivnice, in afara bunului simt elementar pe care altfel, il clama la tot pasul, nu-l ignora in nici un fel ba dimpotriva, isi facuse din el o trambita feciorelnica cu care-si haituia vanatul pretios, pus drept chezas la «o facere de bine» pe care-si construise intregul demers si la care intinsese deja «covor rosu» (pres ?!) (in)fidelitatilor ulterioare.
Poate nici hartia n-ar fi suportat o asemenea recunoastere umilitoare, pe care si-a ingaduit-o tocmai pentru ca el nu onora decat deriziunea si mizeria momentului. Se abonase la un prezent «de iasca» la care scapara pentru a aprinde pipa inecacioasa a dejectiei si pentru a evacua cu emfaza, in rotocoale, fumul, ca pe niste limbi de foc incinse, naravite si otravite de atatea ploconeli, «mediu optim» de pripas parjolitor, fetid si nesimtitor, de «doua lulele» cum isi definea singur statutul si care pustia totul in preajma. Perfectionase pana la «bijuterie» arta cartitului si tot i se parea ca mai are de slefuit pana a-si fi demonstrat pe deplin calitatile fine de «artizan» al cle(v,f)etelilor – inchise strasnic intr-un veritabil sarcofag al secretelor si conspiratiilor, pentru a deflagara (si defeca!) la varii oportunitati, precum o cutie a Pandorei prea mult timp tinuta sub obroc pentru a nu deversa si pe care nu doar memoria o tinea la «rece», pentru zile mai bune ci si (sau mai ales !) interesul…
Surprindea meticuloasa enumerare din lista dar si o exprimare studiata a «ciripitorilor» (cu nume, prenume si porecle, surse sau colaboratori, cod de identificare si parola, loc de munca, punctaje de apreciere si evaluarea a informatiei transmise etc). Fusesera toti pusi intr-o ierarhie careia i-au fost in corpore fideli, parati si paraciosi laolalta si, bineinteles, recunascatori… Pomelnicul intocmit este o mostra de delatiune necaznita, patrunsa pe un drum liber ales si asumat, un imaginar exercitiu de admiratie falnic (sic !) si jalnic deopotriva, intr-o infatigabila procesiune inversata: sunt trecuti mai intai lancierii – cu instrumentele propagandistice din dotare; se tin aproape si marseaza cu pieptu-i bombat pedestrimea «salonarda» cartitoare, cheia si «levierul» birocratiei intimidante aflandu-se in mainile sale; cei hliziti (si mai tarziu primii maziliti) «clabucarii» se situiaza in ariergarda reprezentantilor nu prea smeriti (rebeli) ai vulgului. Cocotati de fatada pe principiul (si criteriul) «omul potrivit, la locul potrivit», extras vadit dintr-o radacinoasa, planturoasa (sic !) si invidianta organigrama functionala in «vremuri mai dulci» erau setati toti la pachet si-apoi repartizati in patratica intereselor comune sau divergente. Alcatuiesc «subtirelul» bazin electoral din care vor fi selectati supusii, naimitii partinici si purtatorii de vocalize, Intru adeverire !…
