O zi întreagă mi-am bătut capul despre cum să scriu şi eu un pamflet de calitate dar, mult mai important, un pamflet constructiv. Unde dau eu, să crească PIB-ul, competenţa, salariul minim pe economie, să se zidească nu să se dărâme, să înflorească nu să se ofilească instant, să învie, nu să moară, să mă pupe de fericire până şi postacii, nu să dea acatiste la Cernica să mi se usuce mâinile pe tastatură.
Că de ce vreau eu să scriu numai pamflete constructive de aici înainte? Pentru că, în urma materialului cu realizările primarului Cornel Ionică după un an de mandat, publicat numărul trecut, a luat foc primăria. Vicele Apostoliceanu posta pe Facebook comentarii direct din şedinţa de Consiliu Local, purtătoarea de vorbe la fel, ne ura să crăpăm (şi ne ura sincer), instituţiile subordinate primăriei intraseră în transă şi postau şi ele citate din realizările primarului de parcă nu era vorba de un pamflet, ci de o investigaţie Rise Project. Mai mult, directoare de instituţie (şi foste colege de presă!), unele dintre ele sub anonimat şi cu o pereche de chiloţi de dantelă trasă pe cap, ne certau de mama focului că am îndrăznit să întinăm nobilele idealuri ale administraţiei locale. Tuturor acestora, însă, nu le-am putea imputa nimic. E ca şi cum te-ai supăra pe o căpuşă că are doar simţul pielii: e, în definitiv, o datorie pentru supravieţuire să căpuşeze şi să se hrănească.
Cert este că am fost de-a dreptul invidioasă că abia ce a urmat după publicarea materialului putea fi considerat un pamflet reuşit, cu tot ridicolul şi absurdul de rigoare. Dar pentru că oamenii şi-au smuls din timpul lor ca să ne demonstreze că am apucat-o pe drumul greşit, mi-am propus, măcar o dată în viaţa mea, să fac ceva constructiv. De aceea voi rescrie materialul care a produs atâta vâlvă, cu reformulările de bun simţ şi în concordanţă cu adevărul. Amin!
Punct şi de la capăt – 10 schimbări care se văd în Piteşti după un an de mandat cu primarul Cornel Ionică
1.FC Argeş este din nou echipa piteştenilor. Este adevărat, fondurile pentru şi mai multe pavele se vor împuţina, dar piteştenii nu vor mai sparge seminţe la bancă, ci direct pe stadion, susţinându-şi echipa.
Reformulare de bună credinţă:
F.C. Argeş este din nou echipa piteştenilor, motiv pentru care îi mulţumim din suflet domnului primar Cornel Ionică pentru că a redat piteştenilor acest simbol ce va dăinui în veci, alături de ţuica de Piteşti (extrem de proastă, de altfel). Suntem convinşi că municipalitatea va fi aproape financiar pentru a reda F.C. Argeş gloria de odinioară şi, în acelaşi timp, suntem siguri că va face eforturi financiare pentru a nu neglija nici de aici înainte investiţiile în pavelele care împodobesc atât de frumos centrul şi cartierele oraşului nostru. Poate că se crapă prea repede, poate că verdele cu care sunt vopsite aceste pavele nu înlocuieşte cu acelaşi succes verdele care se taie de la rădăcină, dar grija pentru frumos a autorităţilor nu poate fi trecută cu vederea şi trebuie încurajată prin elogii ferme şi repetate.
2.Spaţiul verde s-a diminuat considerabil, dar ce frumoşi sunt arbuştii la ghiveci! Îi poţi muta oriunde, ba chiar îi poţi lua în braţe când traversezi deşertul din centrul Piteştiului, ca să-ţi ţină puţină umbră.
Reformulare netendenţioasă, aproape verosimilă:
Doar aparent spaţiul verde s-a diminuat în centrul Piteştiului. În realitate, în locul unui copac au fost plantate 10.000 de noi fire de iarbă. E adevărat, nu ţin foarte multă umbră, dar crează un efect estetic ce compensează lipsa confortului termic, lucru extrem de important pentru că, nu-i aşa, trebuie să-i dai cetăţeanului şi hrană pentru suflet. Nu trebuie să pierdem din vedere, pentru o mai obiectivă analiză, că imputata deşertificare s-a produs în timpul mandatului Tudor Pendiuc, perioadă în care edilul Cornel Ionică a deţinut doar funcţia de viceprimar ce nu-i permitea să împiedice acest lucru. Se ştie că primarul Pendiuc era mână forte şi nu lăsa pe nimeni să taie în locul lui! De asemenea, merită să punctăm şi avantajele expunerii la soare, precum sinteza vitaminei D, reducerea nivelului de colesterol, o rezistenţă cardiacă superioară sau economii cu solarul.
3.Din cauza faptului că arhitecţii lui Pendiuc ne-au umplut de beton în centrul oraşului, distrugând mai toată verdeaţa, de la o vară la alta sunt înfiinţate tot mai multe puncte de hidratare. Cornel Ionică a anunţat că anul acesta, în mod excepţional, în cinstea noului premier, hidratarea se va face cu coniac de cinci stele.
Reformulare uşor apretată:
Fireşte, este o răutate să insinuezi că hidratarea s-ar putea face cu coniac de cinci stele, chiar şi în cinstea noului premier, pentru că cetăţeanul din Piteşti nu merită atât de puţin. Merită măcar un Hennessy Richard Extra Cognac de şapte stele, pentru colecţionari şi cunoscători, cu trei cuburi de gheaţă şi o icră neagră să tăvălească pâinea prin ea. Acum înţelegem de ce merităm ceea ce purtătorul de cuvânt al Primăriei Piteşti, doamna Ana Stancu, consilier în Compartimentul Relații Publice, ne transmitea cu condescendenţă, anume… să crăpăm. E adevărat, să te ocupi de imaginea unei instituţii şi să transmiţi astfel de mesaje nu poate decât să aducă deservicii bietului primar Cornel Ionică, sufocat de adulatori care vor să-l ducă la pieire (aşa cum a păţit şi primarul Tudor Pendiuc, pe care odele l-au făcut să piardă contactul cu realitate şi să creadă că este mai mult decât un salariat aflat în slujba cetăţenilor). Revenind la glumiţa cu coniacul, asortată cu figura bahică a noului premier, să spunem că ar fi una… de biobază. Trebuie să recunoaştem că nu putem în permanenţă să ne ridicăm la standardele angajaţilor din Primăria Piteşti; noi ne jucam cu lopăţica în nisip când ei ascultau Florin Salam!
4.Oraşul reşedinţă de judeţ a stricat relaţiile diplomatice cu Mioveniul. În curând, Piteştiul îşi va face şi puşcărie, ca să nu mai trebuiască să-şi ducă elitele la Colibaşi.
Reformulare cu scuzele de rigoare:
E drept că relaţiile dintre Primăriile Mioveni şi Piteşti s-au tensionat după ce primarul Cornel Ionică a postat public un comentariu absolut nefericit. Însă oricine, prost sfătuit fiind, poate comite o astfel de gafă diplomatică. N-are Klaus Iohannis consilieri de Doamne-ajută, baremi primarul Cornel Ionică! Ba, am spune, ai primarului Ionică sunt infinit mai buni, căci dacă în faţa casei lui Iohannis s-a strigat ,,Ieşi afară, fiinţă extraordinară!”, la primăria lui Ionică nu s-au auzit niciodată asemenea cuvinte.
5.Pentru că este important să ne păstrăm şi să ne conservăm tradiţiile, străzile proaspăt asfaltate vor fi imediat sparte pentru importante lucrări de utilităţi publice.
Reformulare fără vreo apăsare:
Nu mai departe de luna trecută, imediat după asfaltare, strada Exerciţiu a fost din nou spartă pentru că muncitorii au uitat de gurile de canal. Alte restricţii de circulaţie, altă distracţie pe seama nervilor cetăţenilor. Fireşte, nu poate fi primarul vinovat pentru gafele tuturor cârpacilor, la fel cum nu e vina sa, spre exemplu, că multe dintre gurile de canal montate fix pe mijlocul străzilor s-au lăsat, iar noi dăm cu maşina în gropi de proşti ce suntem că acceptăm această situaţie. Dar, fraţilor, primarul este unul, are în spate o grea moştenire, nu poate fi diriginte de şantier peste tot deşi martor ne este Facebook-ul că se află în permanenţă în mijlocul tuturor şantierelor din Piteşti. Dar, uite, că e suficientă o clipă de neatenţie! Sau pleacă omul la masă şi muncitorii… haţ! Astupă gaura de canal! Şi uite aşa se crează această falsă impresie că se contiuă cu păcătoasa asta de tradiţie de a sparge asfaltul imediat ce l-ai turnat! Doar că de data aceasta a fost fără intenţie…
6.Fiind la… curent cu tehnologia, Cornel Ionică a adus la Piteşti primul autobuz electric.
Reformatare:
Fireşte că nu avem ce reformula aici şi cred că până şi cei mai vehemenţi critici ai noştri nu ne pot acuza de vreun sarcasm. Primarul Cornel Ionică este un tip în pas cu realităţile momentului, este un tip umblat, a lucrat şi în Irak în tinereţe (ca tataie înainte de Revoluţie, că şi el a construit nişte buncăre antiatomice pe lângă Tikrit, iar când se întorcea ne aducea gumă Turbo, blugi şi penar cu pian). Mai mult, primarul Cornel Ionică este şi un vizionar, în sensul că a văzut chiar şi înaintea Gabrielei Vrânceanu Firea necesitatea unui astfel de mijloc de transport. Nu aţi văzut că după ce a cumpărat primarul nostru autobuzul, la câteva săptămâni a ieşit şi primăriţa Bucureştiului cu anunţul că va cumpăra o flotă? Poate să cumpere şi zece flote, tot la Piteşti s-a pus roata de hotar!
7.Sensurile giratorii au început să egaleze numărul de parcări din oraş, cu mari şanse de a le depăşi în următorii trei ani.
Reformulare plină de frustrare:
Recunosc, aici am fost subiectivă. Aici am lăsat patima să-mi subjuge raţiunea. Că de ce? Că n-am loc de parcare, de aia, iar asta poate produce frustrări! Să vă zic speţa! În cartierul meu e o mare criză de locuri de parcare, ca de altfel şi în cartierele altora. Însă fix lângă blocul meu, lipit de el, sunt două locuri absolut libere. M-am dus la primărie să mă interesez de ele: nu se poate, cică, pentru că sunt rezervate altui bloc! Mă duc la administratorul acelui bloc şi-mi spune că nu sunt doritori pentru acele locuri, pentru că oamenii parchează ceva mai departe, pe un loc neamenajat, dar scutit de taxele şi aşa mari de parcare. Dar că, într-adevăr, chiar şi neocupate, cele două parcări ţin de blocul lui şi, probabil, vor rămâne libere mult şi bine, chiar dacă în blocul meu mai sunt cinci cetăţeni care aşteaptă o minune. E drept, mai sunt spaţii care pot fi valorizate ca locuri de parcare în cartierul nostru, doar că nimeni nu se deranjează, la fel cum nu o fac nici în cazul băncii din faţa blocului, pentru care de ani de zile se fac solicitări pentru două scânduri şi-un spătar. Să mai spun că sunt cetăţeni din blocul meu care au şi câte două locuri, pentru că s-au… sacrificat şi au luat mai multe? Nu mai spun asta, pentru că sigur există o explicaţie legală care ne scapă. Concluzionând? Uite, domnule, ce inepţii poate scrie un jurnalist fără parcare! Insinuează că ar fi prea puţine când, defapt, noi suntem prea mulţi! Am putea să ne luăm o bicicletă şi să trăim sănătos, că nu ne-a făcut pe toţi mama cu fundul pe banchetă!
8.Comisionul a rămas tot de 10%, dar la acesta se percepe şi un spor de periculozitate.
Reformulare cu adăugare:
E drept, aici am generalizat. Spre exemplu, unii primari nu mai iau acel spor de periculozitate. Acceptă, spre exemplu, diverse plăţi în natură precum montarea de pavele în gospodărie, ridicarea unei noi vile, o maşină performantă, bijuterii sau opere de artă… Sortarea o face, mai devreme sau mai târziu, DNA…
9.Locurile de joacă din Piteşti sunt din ce în ce mai deteriorate, dar asta pentru că cei mici fac mai multă mişcare sub mandatul lui Ionică şi sunt, în conseccinţă, mult mai sănătoşi.
Reformulare cu autoflagelare:
Când ai copii mici devii puţin mai sensibil la leagănul rupt la care primăria repară de mai bine de un an şi nu mai termină, mai sensibil la toboganul care scârţâie ameninţător sau învârtitorul care… nu se mai învârte. Din acest punct de vedere, realităţile vor fi mereu diferite: vom avea realitatea din scriptele primăriei şi realitatea din teren. Dar vina este numai a noastră, a cetăţenilor, care nu ştim încă să funcţionăm ca o comunitate. Cine rupe leagănele, că doar nu vine primarul, noaptea, la furat de fier vechi? Noi! Cine le vandalizează? Tot noi! Cine se urcă cu picioarele pe tobogane? Ai noştri! Şi atunci, mai merităm noi ceva, când de banii noştri ne bătem joc, în cele din urmă?! Nu, nu mai merităm nimic! Şi cu asta mi-am făcut şi autocritica. Sper să nu fi fost prea aspră cu mine, că mă demoralizez uşor…
10.Numărul de postări pe Facebook a crescut exponenţial, chiar dacă nu l-a depăşit, încă, pe cel al postărilor cu şi despre Mioveni.
Reformulare cu încurajare:
E doar o chestiune de timp, nu vă descurajaţi!
Concluzionând? Primarul Cornel Ionică nu-şi merită p(r)ostacii. E infinit mai deştept decât ei!
