Mutocratul Iohannis şi-a desemnat premierul tehnocrat. Un tip impecabil, fără trecut discutabil. Doar cu o plângere penală în coadă, dar nu se pune, decât de la două-trei în plus…
Marea problemă personală cu care vine în faţa opiniei publice proaspătul premier desemnat este Dosarul penal nr. 203/P/2014, în care a fost deja audiat ca un „martor” ciudat, căci plîngerea penală în baza căreia a fost deschis la Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este îndreptată către domnia sa pentru infracţinea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297, al. 1 din Noul Cod Penal.
SPAȚIU PUBLICITAR
Fostul ministru al Agriculturii Dacian Cioloș s-a prezentat miercuri la sediul Parchetului General, pentru a fi audiat de procurori în legătură cu o plângere penală depusă de fostul vicepreședinte al AVAS Jean Cătălin Sandu, condamnat în dosarul ICA.
În luna martie 2014, Jean Cătălin Sandu a depus o plângere penală la Parchetul General în care îl acuza pe Cioloș de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu. Jean Cătălin Sandu susținea că, în calitate de ministru al Agriculturii, Dacian Cioloș a acceptat în anul 2008 constituirea ministerului ca parte civilă în dosarul ICA, cu suma de 60 milioane euro, însă decizia fostului ministru a fost luată în baza unor prevederi legale abrogate.
Dosarul în sine este unul ciudat, pentru că suferă de o fractură de logică: cum ar fi putut fi cineva să fie audiat ca martor într-un dosar deschis chiar împotriva lui? În mod normal, când se formulează o plângere penală şi se deschide un dosar, partea este chemată la audieri şi, în funcţie de ce declară, coroborat cu alte probe, procurorul dă o soluţie: fie începerea urmăririi penale, fie neînceperea urmăririi penale!
Mă uitam la nişte imagini care îl arătau pe Cioloş ieşind de la Parchetul General. Dincolo de nervozitatea evidentă, nu aveam cum să nu-l remarc pe tipul care îl flanca şi care îi căra diplomatul. Cum o fi, măi Cioloş, să ai pe cineva plătit doar pentru acest lucru? Mă rog, poate şi pentru condus maşina, dar cum o fi să ajungi la un asemenea grad de… demnitate încât să nu-ţi mai transporţi nici poşetuţa? Ce resort interior îţi determină această decizie: sunt un înalt demnitar, ca atare este sub demnitatea mea să îmi mai transport bocceluţa?… Fără a pica în populism ieftin, chestiunile acestea mărunte – de la a avea propriul şofer, propriul cărător de genţi, propriul valet – începe şi îndepărtarea aleşilor de România reală. Poate de aceea ajung să trăiască în Românii paralele şi să devină nişte autistişti.
