Ne așteaptă o iarnă grea, poate cea mai grea din ultimii 33 de ani, indiferent de prognoza meteorologilor, dincolo de ce spun aceștia, că zăpada va fi mare, gerul uscat sau vreme blândă, în jurul a 2-3 grade Celsius și ploi scurte, ca de vară. Iarna va fi una de încercare, de experimente pe noi. Și nu cred că ne încălzește că așa va fi și pentru restul Europei. La noi, ca să ne lăudăm, va fi cel mai greu. Pe ce mă bazez?

Păi, uitându-mă la guvernarea noastră haotică și iresponsabilă, fiecare ministru fiind gata să evadeze de la post și să-și rumege liniștit strânsura din anii în care a vegetat în Palatul Victoria. Din iernile anilor 80 și până în iarna lui 2022/2023 am evoluat până la genunchiul broaștei. Ceaușescu ne îndemna părintește să ne protejăm de frigul din case cu o haină în plus. Virgil Popescu, aerianul ministru al Energiei, ne spune că el stă în casă în blugi, niciodată în pantaloni scurți. Noi ne uităm în gura ministrului Energiei așteptând să ne asigure că vom avea gaz la centrală și curent electric la priză, iar el ne sugerează să ne punem o pereche de blugi în plus în casă…

Cu niște guvernanți ca ăștia, orice populație ar ieși în stradă să-i trezească la realitate, să simtă cuțitul la os. La noi, ce se întâmplă? La noi, liderii cartelurilor sindicale încasează salarii uriașe din cotizațiile salariaților și – de peste 30 de ani – își văd de afaceri cu guvernele de toate culorile, că banii n-au ideologie politică. Președinții de sindicate din epoca de aur, erau scoși din producție, dar nu apărau interesele muncitorilor, că nu le dădea voie ideologia socialistă, erau puși formal, pentru că așa impuneau normele internaționale. Dar, măcar aceștia aveau un cuvânt de spus la repartizarea buteliilor de aragaz și a apartamentelor. Cei de acum se numesc lideri, nu președinți de sindicat, dar stau cu capul la cutie, lăsând protestele sociale în seama pârâtului partid AUR. Cât de strălucită este ideea s-a văzut duminica trecută.

În rezumat, ce s-a întâmplat atunci? Păi, George Simion a mutat nunta de la Măciuca în Piața Victoriei. Fără mireasă, e adevărat, și cu nuntași sensibil mai puțini. Iar la nunta din fața guvernului, de data aceasta a venit și Șoșoaca. Și protestele pentru viața pauperă a românilor s-a transformat într-o luptă pe microfon între cei doi vajnici luptători pentru capitalul politic așteptat de la naivi. Pentru că, mai direct sau mai voalat (că n-am alt cuvânt mai potrivit), cei doi s-au arătat dispuși să candideze la președinție.

Păi, dacă îmbuibații lideri sindicali așteaptă ca Simion și Șoșoaca să înspăimânte guvernanții la modul ăsta, slabe speranțe! Iar românii dacă așteaptă iarna ca să le ajungă frigul și cuțitul la os, înseamnă că nu reprezintă o populație, ci o populime.