Se știe, politicienii noștri sunt rupți de realitate. Ei învârt cifrele la infinit, precum centrifuga numerele la loto, fără a avea habar de realitatea din spatele acestor cifre. Să luăm orice ministru, orice parlamentar, orice șef de partid și să-l întrebăm prețul de astăzi la pâine, la roșii și carne, la zahăr și ulei. Vom constata că habar n-au. Ba, un domn ministru n-a putut spune din prima cât cheltuiește el într-o lună și mi se pare normal. Ca la maneliști: fără număr, fără număr. În cele din urmă, a rotunjit într-o doară cheltuielile la 10 000 de lei. Bine și așa.

Ei bine, pentru domnii miniștri ar fi instructiv să afle de jos, cum se trăiește în realitatea României adevărate. Este cunoscut că peste trei sferturi din angajați trăiesc cu salariul minim pe economie. Salariul minim brut este de 2550 de lei, din care omul ia net 1524.

Să luăm un caz obișnuit, un tânăr de 25 de ani. Să presupune, caz fericit, că nu locuiește cu chirie. Dar, la utilități (curent electric, gaz, gunoi, apă, canal) plătește sigur cel puțin 400 de lei. Până la serviciu, pe transport oricum cheltuiește șase-șapte lei pe zi, dacă nu mai mult, ceea ce înseamnă vreo 140-150 de lei pe lună.

Abonamentul la telefon e vreo 40-50 de lei, la cablu tot pe atâta, că nu se poate trăi fără ele. Scăzând aceste cheltuieli absolut inevitabile, că altfel e debranșat automat, omul nostru rămâne cu vreo 850-870, hai să zicem 900 de lei. Deci, 30 de lei pe zi pentru mâncare, haine și micile cumpărături din casă: săpun, hârtie igienică, detergent etc. De o bere pe terasă și o vacanță la munte, la mare, cred că nu mai poate fi vorba.

Să spună dl. ministru cu cheltuieli de 10 000 pe lună cum ar putea trăi cu 30 de lei pe zi. Cazul acesta se repetă și în cazurile familiilor cu copii, cu alte angarale. Dacă unul din familie are un salariu dublu, lucrurile se mai dreg întrucâtva, nu mult, dar orișicât… Dar, știu cazuri de doi membri de familie, ambii cu salarii minime, dar cu doi copii minori.

Pensia medie este oficial de 1771 de lei, dar cifra e una mincinoasă. Se adună pensiile de 1100 de lei cu cele ale lui Isărescu, ale judecătorilor de la Curtea Constituțională și ale  magistraților în general, cu toate pensiile speciale și rezultă această sumă medie de 1771. În realitate, jumătate dintre pensionari au pensii între 1000 și 1500. Pentru ei, e și mai greu decât în cazul tânărului de 25 de ani. La ei se adaugă medicamentele și drumurile la spital.

Asta e realitatea crudă, fără pretenții că noi facem aici vreo pretențioasă analiză economico-financiară. Înainte de a ieși la televizor să spună că mai dau, în mărinimia lor, 700 de lei la nu știu ce perioadă celor cu pensii sub 2000, domnii guvernanți ar trebui să știe ce se întâmplă în țărișoară.

De observat că nu m-am referit la creșterile smintite zilnice de prețuri, la inflație etc. Asta pentru a lăsa – optimist – impresia că situația e dramatică, ea fiind de fapt tragică.