Dupa 20 de ani de democratie „originala” constat ca, in prezent, Romania are prima guvernare postdecembrista care, in frunte cu Presedintele sau, isi indeplineste fara ezitare promisiunile electorale. De aceea consider ca acest fapt, fara precedent, merita comentat si inregistrat pentru posteritate.
Dar sa trecem in revista faptele: decembrie 2009, Romania, campania electorala prezidentiala. Trei personalitati, sprijinite de formatiuni politice puternice, isi prezinta oferta electoratului, ambalata frumos cu promisiuni si programe. Le voi trece in revista pe rand, asa cum le-am perceput si mi le reamintesc:
1.Domnul Crin Antonescu – si-a axat campania electorala pe promisiunea ca va aduce schimbarea clasei politice, fara a-mi fi prea clar cum va face aceasta.
2.Domnul Mircea Geoana, la intalnirea de la Pitesti cu oamenii de afaceri, a prezentat un program economic ce prevedea masuri precum: cresterea volumului investitiilor in infrastructura, compensarea datoriilor firmelor catre stat cu datoriile pe care statul le are la firme, modificarea legii achizitiilor publice pentru a creste sansele firmelor romanesti de a concura cu firmele transnationale si alte idei asemanatoare.
3.Domnul Traian Basescu a promis romanilor ca, daca va fi reales presedinte, isi va dedica intreaga energie luptei cu „mogulii” si, pe cat posibil, va incerca sa-i decimeze. Ca un bonus, a dat posibilitatea electoratului sa-si spuna parerea, printr-un referendum, in privinta structurii si marimii Parlamentului Romaniei, urmand ca in mandatul III – ce ar putea fi posibil printr-o imperceptibila modificare a Constitutiei – sa le ceara parerea daca mai au nevoie sau nu de Parlament.
La acest moment nu mai avem cum sa stim daca si-ar fi respectat sau nu promisiunile electorale domnii Antonescu si Geoana, deoarece romanii, dupa ce au analizat cu atentie cele trei oferte au ales, cu o mica minoritate (transformata, cu un pic de inteligenta, intr-o mica majoritate) oferta generoasa a domnului Traian Basescu.
Dupa aceea, in mod firesc, au procedat aidoma familiei Telcu din reclama de la Dolce. S-au urcat cu mic cu mare in autoturismele luate in leasing, au trecut pe la mall sa se aprovizioneze cu pop-corn, baterii de telecomanda si, evident, lana de tors pentru bunica pensionara, dupa care, fiecare a intrat in locuinta proprie –gajata la banca si a dat drumul la plasma luata pe credit.
De ce au urmat ei tot acest ritual? Evident pentru a urmari live lupta proaspatului reales cu mogulii. Romanii, in mod absolut justificat, isi doreau recompensa pentru efortul depus cu ocazia alegerilor, generat de cozile interminabile de la sectiile de votare, ritmului infernal (in unele cazuri de 70 sec./vot, cadenta care, alaturi de pretul pe km de autostrada, ar trebui sa-si gaseasca locul in Cartea Recordurilor), galetile si pachetele de orez si zahar pe care au fost nevoiti sa le care in campanie, s.a.m.d.
Care era recompensa mult asteptata? Aceea care, de la romani incoace, se defineste ca o reteta de succes a oricarui politician care se respecta: „panem et circenses” – „paine si circ”, cu mica deosebire ca domnul Basescu a promis numai circ, deoarece in vremurile moderne s-a descoperit ca painea ingrasa.
Ce a facut domnul presedinte? A facut ceea ce niciun presedinte postdecembrist al Romaniei nu a mai facut pana la domnia sa. S-a apucat sa puna in practica promisiunea electorala asumata. Care era aceea? Reamintim: lupta cu mogulii. Romanii erau deja cu ochii lipiti de televizor si cu rasuflarea taiata sa vada meciul Basescu vs moguli. Constient de miza jocului, domnul Presedinte a inceput cu o mica incalzire: lupta cu moguli mai mici. Ca deschidere a pus ochii pe o echipa formata din: un parlamentar (al opozitiei bineinteles) care isi imagina prin telefon ca poate restructura serviciile secrete fara acordul acestora, un judecator de la Inalta Curte de Casatie si Justitie care-si facea de ras breasla deoarece conducea un Cielo vechi si nu avea nici macar o vila, un asfaltator neascultator, care daduse la spate prietenia ce ii lega si acum contesta licitatii, fara a solicita aprobare, precum si alti moguleti pe care soarta i-a plasat la locul nepotrivit in momentul nepotrivit.
Electoratul, excitat pe moment, a inceput dupa scurt timp sa se plictiseasca si sa vrea mai mult, mult mai mult de la domnul Presedinte. Sa ne imaginam, asadar, ce ar fi putut face si gandi Presedintele. Vom incerca sa coroboram aceasta fictiune cu evenimentele care au fost si sunt inca in desfasurare:
„Mi-am facut incalzirea si ar trebui sa dau, oamenilor care m-au ales, un regal demn de increderea acordata si valoarea pe care o am. Problema e, cu cine sa ma lupt acum? Cu Patriciu? Parca nu mi se mai pare un mogul atat de mare. Cu Vantu? Nu ar fi fair play; omul asta a facut imposibilul sa ma ajute in campanie. Hei, dar de ce sa imi mai bat capul? Ia sa solicit consilierilor mei un raport care sa indice, documentat, cine este cel mai mare mogul din tara asta”. Multumit de idee, domnul presedinte isi convoca oamenii de taina, le puse la dispozitie un buget de cateva sute de mii de euro si le ceru ca, in cel mai scurt timp, sa-i dea pe tava numele celui mai mare mogul de pe plaiurile carpato-danubiene.
Dupa o perioada extrem de scurta si cateva suplimentari de buget, comisia fu in masura sa ii indice domnului presedinte numele mult cautatului mogul, precum si motivele care au stat la baza nominalizarii sale. Cu mana tremuranda, de nerabdare evident, domnul presedinte desfacu plicul si citi cu nesat continutul raportului.
Inca din primele randuri afla numele in cauza, scris cu majuscule: POPORUL ROMAN. „Nu se poate” gandi presedintele, „trebuie sa fie o eroare la mijloc. Ia sa vad ce motivatie aduc consilierii mei la bazaconia asta? ”. Citind zecile de pagini de dovezi si argumente, cateva ii atrasera atentia.
Poporul roman:
1 – are cele mai nesimtite pensii (si aici se dadeau exemple concrete de agricultori si muncitori), care ne fac de rusine in toata Europa cu pensiile lor de 2 lei.
2 – cheltuie in in mod nejustificat zeci de milioane de euro anual pe alocatii si ajutoare crestere copii (in raport era trecuta suma exacta, dar este informatie „clasificata” asa ca nu pot divulga)
3 – are 1,4 milioane reprezentanti care traiesc pe spinarea statului ca bugetari
4 – are aproape 1 milion de someri, oameni care stau degeaba, cheltuind nejustificat banii statului.
5 – Autoturismele lui sunt cea mai mare sursa de poluare a mediului
6 – Are zeci de mii de case si apartamente, care strica peisajul tarii si produc tone de deseuri menajere.
7 – Mii dintre ei pierd timpul prin spitale pe banii statului, zicand ca sunt bolnavi, dar trei sferturi din diagnosticele medicilor sunt eronate.
8 – Invatamantul cheltuie sume nesimtite si scoate oameni nepregatiti, precum acei doctori din exemplul precedent.
„Domnule sa stii ca au dreptate consilierii mei. Nu-mi pare rau de sutele de mii de euro pe care le-am dat pentru acest raport. Intr-adevar mi-au indicat cu exactitate pe cel mai mare mogul. Ce sa fac acum? Provocarea este uriasa dar… la naiba, sunt barbat. Nu mai am niciun minut de pierdut”. Zicand asta puse mana pe telefon si il convoca de urgenta pe proaspatul reconfirmat premier Emil Boc, zicandu-i: „Emile, am in fata un raport complet despre cel mai mare mogul din Romania. Vreau ca rapid sa-mi faci un plan de anihilare a lui si sa mi-l prezinti spre aprobare. Ai grija sa urmaresti punct cu punct fiecare aspect al raportului si sa vii cu masuri concrete.” ,,– Am inteles, sa traiti, Domnule Presedinte!” raspunse respectuos domnul Prim Ministru, plecand in tromba de la Cotroceni sa execute comanda prezidentiala.
Pentru moment ne oprim aici, deoarece evenimentele sunt in curs, asa ca spunem doar atat: somnul natiunii poate face ca aceste dialoguri imaginare sa devina cat se poate de reale, intr-un timp cat se poate de scurt.
Va urma…
