Pe 3 mai a fost Ziua Mondiala a Libertatii Presei. Nu am vrut sa trec peste acest moment, atat de important si, totusi, atat de anonim in economia ultimelor zile. Cu atat mai mult cu cat vestile venite dinspre Cotroceniul de deasupra Victoriei imi dadeau ghes sa ma aventurez si eu in nebunia absoluta care s-a dezlantuit din pantecul turbat al institutiei numita generic STAT. Doar ca viscerele mele s-au eliberat intim si, deci, discret, intr-o ploaie de injuraturi spumoase ca o herghelie de vipere al caror venin se intoarce spre amara digestie proprie si, poate, ca un antidot la muscatura alora care ne conduc.
Ceea ce m-a determinat sa scriu despre altceva decat despre amputarea vietii noastre, a fost o nobila exprimare a trairii pe care am gasit-o lecturand textul lui Sorin Durdun. Olga Greceanu, o personalitate a Muscelului pierduta in negura vremurilor si a nepasarii care a ajuns sa ne caracterizeze, nota pe marginea unui caiet, spre sfarsitul vietii sale sfasiata de nedreptati, aceste cuvinte: „Ca sa fii cu adevarat nefericit, trebuie sa-ti dai singur consimtamantul“.
Oare ce sa mai spun acum, cand tuturor ne este greu si cand stim ca ne va fi si mai greu? Hai sa-i intrebam pe bunicii nostri care au trait orori dupa orori: razboi, iar razboi, colectivizare, confiscarea proprietatii, lagare de munca, puscarie politica…
Libertatea presei. Un castig al ultimilor 20 de ani. Cum se manifesta aceasta libertate? De la caz la caz, de la interes la interes. Cum inca mai cred ca cel mai mare impact il are televiziunea, voi exemplifica din acest domeniu: la Realitatea si la Antene se anunta potop, la B1 – dimpotriva, e bine asa, TVR se chinuie sa prezinte afaceri romanesti de succes, la OTV dau navala “vizionarii” si sosiile travestite ale vedetelor, iar PRO TV danseaza… pentru mine, pentru tine, pentru datoriile lui Sarbu… in general vorbind, ba se scuipa, ba se linge, ba ploua. Depinde cine plateste! Pai asta inseamna libertate.
Libertatea presei. Sarbatorita pe 3 mai, in fiecare an. Restul inseamna abonamente, adica bani. Care, cica, vor fi tot mai putini. Si atunci pe ce o sa-i cheltuim? Pe libertatea presei sau pe mancare si medicamente? In urma cu 200 de ani, un celebru pictor spaniol, Francisco Goya, lansa un avertisment care a marcat istoria umanitatii: „somnul ratiunii naste monstri“.
Somn usor, ratiune!
Si nastere usoara!
