Dupa cum v-am promis in articolul precedent, continuam povestea cu ultima ei parte. Dupa revelatia Presedintelui datorata identificarii Marelui Mogul si a reactiei rapide a Guvernului, care a inaintat prompt presedintelui un plan concret de anihilare, sa vedem care este situatia in tabara adversa – aceea a Marelui Mogul (pentru cei ce nu au citit articolul precedent facem precizarea ca Marele Mogul = Poporul Roman).
Exponentii taberei opuse s-au trezit din postura de spectatori in aceea de actori principali. Tocmai cand schimbau bateriile de telecomanda si terminasera prima punga de popcorn, romanii au aflat cu stupoare ca, de fapt, ii sunt mult cautatul Mogul, cel despre care prea-iubitul lor Presedinte le-a spus in recenta campanie electorala ca ar fi inamicul public nr.1.
Blocati pe moment, romanii si-au revenit repede din buimaceala si au inceput sa gandeasca. Primul gand care le-a trecut prin minte a fost acela ca „socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ”. Ce este de facut in aceasta situatie, s-au intrebat ei?
Dupa ce s-au consultat cu vecinii de bloc, colegii de serviciu, rude si alte cunostinte, au hotarat ca este timpul sa contraatace. Cu ce arme insa? Raspunsul l-au aflat de la liderii de sindicat, care au decretat: pentru a lupta eficient cu cel ce, pana la alegeri, parea a fi Marele Justitiar, ne trebuie urmatoarele: fluiericiuri, pancarte cu lozinci haioase, sepci de diferite culori si, evident, autocare.
Zis si facut: romanii, cu mic cu mare, de la elev la pensionar, au inceput sa-si pregateasca armele. La urma urmei, si-au zis ei, s-ar putea sa fie mai excitant sa fii parte a actiunii decat sa stai cu ochii lipiti de televizor. Mai alungam monotonia si avem parte de mai multa actiune.
Acum, dupa ce am imaginat starea celor doua tabere, haideti sa ne dam cu presupusul asupra sanselor de victorie pe care au cele acestea (Presedintele Romaniei – reprezentat de Guvernul Boc contra Poporului Roman – reprezentat de el insusi).
Pentru inceput sa studiem echipa Presedinte+Guvern.
Avantaje:
1.Au investit foarte multi bani in Politie, Servicii Secrete, Telecomunicatii Speciale, astfel incat se asteapta ca acestea sa se revanseze.
2.Au gasit o smecherie invocand art.53 din Constitutie privind starea de necesitate. Presedintele isi etaleaza inca o data abilitatile deosebite in interpretarea Constitutiei; reamintim ca, anul trecut, domnia sa a reusit sa anuleze o decizie a majoritatii parlamentare (aceea de numire a Primului Ministru) cu o astfel de gaselnita constitutionala.
3.Adopta tactica straveche „divide et impera”, incercand dezbinarea poporului pe criterii socio-profesionale (elevi vs profesori, bugetari vs mediu privat etc).
4.Au inca multi simpatizanti in randul populatiei, care considera ca actuala situatie se datoreaza guvernarilor precedente, astfel incat guvernului Boc i se poate aplica principiul: „Nu trageti in pianist, face si el ce poate”.
Dezavantaje:
1.Urmare a dorintei de a se revansa fata de clientela politica, au facut numiri haotice de sefi si sefuleti in administratie pe criterii ce, foarte rar, au avut de-a face cu competenta profesionala, astfel incat s-a creat haos si s-a slabit aparatul de stat, care – in acest meci – din aliat a devenit adversar.
2.A minimizat rolul si a afectat interesele unui important jucator – mediul de afaceri, plecand de la falsa premisa ca acesta nu are cum riposta. Aici as vrea sa argumentez un pic afirmatia „falsa premisa”. Este adevarat ca nicaieri in lume nu am vazut oameni de afaceri protestand in stada, insa acest lucru – din punct de vedere al guvernantilor – nu ar trebui sa fie linistitor, ci dimpotriva. Mediul de afaceri are la indemana arme mult mai eficiente, iar actuala guvernare se pare ca le-a simtit efectul din plin. De cand a preluat conducerea integrala a tarii, Traian Basescu, prin guvernul Boc, a declarat razboi intreprinzatorilor privati, in principal prin: diminuarea masiva a investiilor guvernamentale si dirijarea acestora catre firmele proprii, impunerea impozitului forfetar si franarea absorbtiei fondurilor europene. Mediul privat a fost initial luat prin surprindere, neasteptandu-se la o astfel de abordare, cu atat mai mult cu cat in guvernul anterior avusese un reprezentat la cel mai inalt nivel – dl. Tariceanu si mariajul intre mediul economic si guvern era apreciat ca reciproc avantajos – toata lumea traind pe picior mare.
Dupa socul initial indus de actuala guvernare, reprezentantii patronatelor au incercat sa discute cu reprezentantul Presedintelui, dl.Emil Boc, insa dupa cateva intalniri, dandu-si seama ca persoana in cauza nu numai ca este in afara problemei, dar nu manifesta niciun interes in gasirea de solutii, au inceput sa caute propriile rezolvari. Odata gasite acestea, au inceput sa fie puse in practica. Pentru guvern, solutiile luate de patronate s-au materializat in: cresterea brusca a numarului de someri in plata, scaderea TVA-ului colectat, probabil cea mai importanta sursa de venituri la buget, astfel incat dupa 1 an si jumatate de razboi dus pe muteste, guvernul se declara in pragul catastrofei, in timp ce mediul de afaceri a inceput sa-si revina si sa scoata de la naftalina metode abandonate de aproape 10 ani – munca la negru si evaziunea fiscala. Nemaiavand comenzi de la stat oamenii de afaceri s-au reorientat, cautand solutii inclusiv la export, efectul impozitului forfetar a fost combatut prin scaderea voita a cifrei de afaceri, nemaifacturand-si intre firme servicii si bunuri (de aici si scaderea drastica a incasarilor din TVA), iar costurile cu forta de munca au fost diminuate prin concedierea angajatilor si lucrul cu acestia la negru sau obligandu-i sa-si faca PFA.
Un mic producator de mobila imi spunea deunazi ca daca ar plati impozitele si taxele impuse de guvern (TVA si CAS-uri), nu ar mai reusi sa vanda nimic; chiar si astfel, clientii sai se plang ca pretul mobilei este prea mare. Probabil ca in viitorul apropiat, odata cu punerea in aplicare a planului de lupta contra evaziunii fiscale promis de Guvernul Boc, producatorii romani se vor transforma in comercianti, revanzand marfa ieftina pe care o vor lua din China, in loc sa-si mai bata capul cu un proces de productie din ce in ce mai costisitor. Ca acest fapt va insemna valuri noi de someri si moartea industriei romanesti, probabil ca nu preocupa actuala guvernare, specialitatea acesteia fiind masurile pompieristice care, dupa cum am vazut, creaza mai multe probleme decat solutii.
Acum sa analizam un pic si cealalta tabara – Populatia Romaniei.
Avantaje:
1.Sunt multi, si au o legatura directa unii cu altii – Internetul si telefonia mobila
2.Au mult timp liber la dispozitie
3.Au multa energie de consumat intr-o infruntare
Dezavantaje
1.Nu sunt uniti – o parte deloc de neglijat considera ca ceea ce se intampla este din vina fostelor guvernari, actuala neavand nicio vina.
2.Sunt usor de intimidat. Deja un stat politienesc care se respecta (cum este si cel actual din Romania) are metode destul de eficiente de intimidare, cum ar fi: controale la firme, scaderi de calificative angajatilor bugetari, amenintarea cu dosare penale pentru conducatorii de institutii etc.
In concluzie, meciul va fi destul de interesant, fiecare parte avand atand puncte tari, cat si puncte slabe, astfel incat rezultatul confruntarii il consider dificil de anticipat. Un lucru este cert si il anticipam intr-unul din articolele mele precedente: nu ne vom plictisi in perioada care urmeaza.
