Dupa o iarna geroasa si lunga, o primavara in care norii si ploile ne-au rascolit reumatismele, avem, in sfarsit, primele zile pline de soare si caldura! Este o placere sa colinzi dealurile din jurul Campulungului, sa dai o fuga peste munte sau, pur si simplu, sa uiti de tot si de toate, trantit in iarba deasa si atat de verde.
Am fost incantata de lalele plantate in centrul orasului, de zelul lucratorilor de la sera de a schimba panselele cu alte flori de sezon, de laudele primite azi pentru modul cum arata Campulungul! Nu, nu glumesc! Sunt oameni ce vin din alte parti ale tarii sau chiar ale judetului si raman uimiti de aerul din zona, de privelistile ce te fac sa uiti denivelarile sau gropile din asfalt, de frumusetea orasului si de faptul ca inchiderea uzinei Aro nu a insemnat si “moartea” Campulungului.
Traiesc in Campulung de peste 20 de ani si fiecare primavara aduce cu sine mirajul verdelui, al mirosului de flori de tei, al ciripitului de mierla pe post de ceas desteptator… si de fiecare data ma simt atat de coplesita, ca un copil ce descopera lumea. Primavara si toamna sunt anotimpuri de basm, create de Dumnezeu special pentru muscelele ce inconjoara orasul.
De cate ori ma plimb pe strazi privesc oamenii si ma intreb daca sunt constienti de vraja locurilor in care traiesc, daca se mai bucura de un pom inflorit, de zumzetul de albina sau de rasul fericit al copiilor din Gradina “Merci”.
Stresul creat de neajunsurile vietii de zi cu zi ar putea fi, oare, diminuat daca am trai din plin o zi cu soare? Daca in loc de a butona telecomanda in cautarea ultimelor scandaluri de orice gen, am lua o carte si am iesi in parc, sau ne-am lua sotul/sotia si am face o plimbare pe Bulevard cred ca am privi cu alti ochi ziua de maine! Bine, bine, veti spune, dar de maine imi scade salariul, sau pensia, si nu de plimbari imi arde! Credeti ca nervii cauzati de emisiunile ce impanzesc toate posturile de televiziune, injuraturile la adresa guvernului sau certurile cu consoarta va fac mai bine sau rezolva in vreun fel situatia? Nicidecum! Orice incrancenare ne face sa vedem doar partea goala a paharului. Pentru a gandi mai usor si mai bine avem nevoie sa vedem si frumosul din noi si cel de langa noi.
Va invit sa mirositi o floare, sa priviti un copil zambind, sa ascultati povestile de demult ale bunicilor, sa va suflecati manecile si sa intrebati: ”Ce pot face pentru mine? Dar pentru tine, prietene?” Lumea nu se termina azi, indiferent cat de grea ni se pare viata! Si maine e o zi!
