Guvernantii nostri, in lipsa altor idei de relansare economica, si-au atintit privirea pe pensionari si nu si-o mai iau de acolo. Fac calcule in fiecare dimineata, de vreo jumatate de an incoace, sa vada cati au mai iesit din sistem. Pentru cei care inca nu au aflat ce inseamna iesirea din sistem pentru guvern, aduc o lamurire: inseamna ca a murit un pensionar. Cinic, dar este real.
Dar in ultimul timp, vanatoarea iesirilor din sistem s-a transmis si in teritoriu, pe la primarii si alte directii pline de bugetari. In aceste cazuri, din fericire, iesirea din sistem este mai putin grava, inseamna doar pensionare. Este o adevarata vanatoare a celor care au implinit varsta pentru a pleca acasa si sefii fac orice sa se debaraseze de ei. Sunt functionari care au tinut zeci de ani in spate, singuri, departamente intregi. Nu au avut parte de sambete si duminici libere, isi luau actele acasa pentru a-i ajuta pe oameni la orice ora din zi si din noapte, raspundeau la toate capriciile sefilor vremelnici, adusi prin institutii de votul constient sau nu al oamenilor. La un moment dat, cand sefii cei noi vedeau cat de ocupati sunt, le mai aduceau prin birou cate o nepoata, verisoara sau protejata, dar cine credeti ca muncea? Si cate rugaminti si lacrimi de crocodil nu au curs vreo cativa ani buni, sa nu plece la pensie, sa mai ramana, ca ce se face institutia fara ei? De fapt, problema era ce vor face protejatii, ca trebuie sa invete ca pe lumea asta se mai si munceste!
Dar cand guvernul a anuntat reduceri de cheltuieli, credeti ca protejatii au intrat in atentia cuiva? Nu! Au uitat sefii de lacrimi, de rugaminti, si-au atintit privirea pe “batrani” si, dintr-o data, au inceput sicanele. S-ar putea sa fiu considerata subiectiva, pentru ca povestesc situatia unui apropiat al meu. Dar imi asum ce spun, asa cum si sefii Primariei si-au asumat scoaterea la pensie pe usa din dos a celei care a casatorit cam toti campulungenii, care s-a dus in varful muntelui sa casatoreasca tinerii prieteni ai sefului, care a stat sambata si duminica sa oficieze si cate 30 de cununii fara a primi niciun ban in plus. Mai conteaza ca ani in sir colegii din presa au numit-o printre cei mai buni functionari publici? Nu mai conteaza nimic daca a iesit din sistem si a scapat un protejat al cuiva.
De fapt, informatia trebuia sa fie ceva de genul: “Dupa zeci de ani de activitate, ofiterul starii civile din Primaria Campulung a iesit la pensie. Colegii si sefii au felicitat-o, au ciocnit un pahar cu sampanie (platita din banii ei, ca e austeritate), i-au urat pensie lunga si sanatate.” Realitatea este insa alta: a iesit la pensie cu un control cerut de sefi cand decizia de pensionare era emisa, cu verificarea actelor din 2004 incoace. Evident ca nu s-a gasit nimic in neregula, dar nici nimeni nu a venit sa-i stranga mana si sa o felicite. Pentru ei este o iesire din sistem, pentru cei care o cunosc pe Maria Popa, fostul ofiter al starii civile este altceva!
Dupa toti anii de munca, ii urez eu, in numele tuturor celor care o iubesc: Pensie lunga si sanatate, mami!
