Fac abstractie de cine a propus – la urma urmei nici nu conteaza – ca titlul de „Cetatean de onoare” al Municipiului Campulung sa i se atribuie anul acesta, printre altii, lui Adrian Savoiu, dar modul cum au pus problema in sedinta cele doua comisii desemnate sa atribuie distinctiile m-a indignat profund. Nu vreau sa reiau aici acele discutii pe marginea propunerii facute de catre consilieri, discutii care mi s-au parut stupide, insa vreau doar sa atrag atentia asupra unui fapt, acela ca valoarea, cultura in general, intr-o comunitate in zilele noastre nu mai reprezinta nimic.
In Grecia antica, un dramaturg, dat in judecata de fiul sau care ajuns la batranete, vroia sa se recasatoreasca, iar acesta se temea ca prin casatoria tatalui sau va pierde o parte din mostenire. Le-a citit judecatorilor, la proces, din piesa la care lucra. Judecatorii nu numai ca l-au achitat, dar l-au condus acasa pe scriitor cu toate onorurile cuvenite unui om de stat. Dar acest lucru se intampla intr-o lume in care valorile morale, arta si cultura erau la mare pret. Acum traim intr-un timp bicisnic, in care s-a ajuns ca valorile sa fie judecate de ipochimeni care n-au nici in clin, nici in maneca cu ceea ce judeca ori analizeaza. Am crezut si cred inca acest lucru ca avem cel mai pregatit consiliu din ultimii douazeci de ani, din punct de vedere profesional. Dar cui ii foloseste!?
Nu vreau sa fac alte aprecieri la adresa celor care terfelesc, din motive numai de ei stiute, traditia si cultura acestui municipiu, insa nu cred ca meritam, noi, campulungenii, aceasta ofensa. Amanarea si in acest an a decernarii titlului de „Cetatean de onoare” al Municipiului Campulung Muscel lui Adrian Savoiu este o palma grea pe care o primeste cultura acestui oras. O palma care nu se va sterge usor de pe fata si asa destul de mutilata a ceea ce a mai ramas din traditia si cultura acestor locuri. Dar, la urma urmei, nu este decat o chestiune de principiu si atat!
