Informatia despre ceea ce se intampla cu ARO in Cehia reprezinta unul dintre socurile legaturii mele cu mass-media. Stiu ca totul este posibil, dar imi place sa cred ca ratiunea, bunul simt si scrupulozitatea pot face imposibile unele lucruri. Iata insa ca nu se intampla asa!
Daca ar fi revenit Cometa Halley mai devreme, nu as fi fost atat de socat! Daca Basescu ar fi devenit om, poate nu as fi fost surprins! Daca proiectul reabilitarii Parcului Kretzulescu ar fi obtinut finantare, asta nu m-ar fi uimit! Orice “daca da” si “daca nu” ar fi exclus gradul de surprindere aparut in cazul “ARO fabricat in Cehia”. Acest lucru inchide cazul ARO si nu mai este nimic de spus! Este proba pertinenta si necesara pentru a decide ca uzina musceleana a fost distrusa cu intentie. Daca ARO merge in Cehia, la 4 ani de la falimentul producatorului roman, sigur ar fi mers si acolo unde s-a nascut in urma cu 53 de ani!
Exista vinovati pentru aceasta situatie, dar nu vor fi trasi la raspundere niciodata. Nicaieri, nicicand, ca sa parafrazez celebrul logo al Zimbrului Carpatilor!
