Acum doi ani, aparitia primului numar al “Timpului muscelenilor” a starnit (asa cum anticipam) trei tipuri de reactii: unii s-au bucurat, altii s-au intristat si ne-au prezis zile putine, iar altii s-au intrebat cine se afla in spatele nostru.
Nici astazi lucrurile nu s-au schimbat prea mult. Noutatea consta in faptul ca cei care s-au bucurat ni s-au alaturat, cei care s-au intristat sunt in continuare tristi dar nu ne mai prezic zile putine, ci vorbesc despre demersul nostru ca fiind unul neimportant, fara impact la public, si, in fine, cei care se intrebau cine se afla in spatele nostru si-au oferit raspunsuri dintre cele mai nostime: ba ca o fi domnul presedinte Nicolescu, ba ca o fi domnul primar Andrei, ba ca o fi domnul deputat Buta, ba ca o fi domnul Motrun, ba ca o fi domnul Pristavu… Ah, Doamne, ce frumoasa e viata!
De curand, am ales sa scurtez drumul dintre vorba si fapta angajandu-ma politic. Treaba mea! Ei, dar s-au si gasit unii care sa se intrebe (ca si cum ar fi treaba lor) ce-o sa mai zic eu de acum inainte atunci cand vine vorba de politica. Pai ce sa zic? Tot ce-am zis si pana acum, ca doar intai m-am nascut in familia mea (asta seamana mult cu versurile lui Stratan), apoi am inceput sa-mi iubesc tinutul, apoi am devenit jurnalist (nu cu diploma, doar cu practica) si, uite ca am patit necazul de m-am bagat si in “politichie”. Schimba asta omul care am fost si care sunt? Unii cred ca da. De data asta, treaba lor!
De exemplu, o doamna pe care o respect si cu care am colaborat corect pana acum, mi-a zis sa nu ma mai duc la firma dumneaei cu contract de publicitate. Evident ca nu o sa ma mai duc, ca doar publicitatea nu inseamna pomana, ci parteneriat, afacere.
Intr-o dupa amiaza, impreuna cu un prieten, am luat masa la un local din oras impreuna cu doua fete, tinere si frumoase, colege de activitate. La plecare, una dintre angajatele de acolo mi-a zis: “Sa va fie de bine!” si a adaugat, cu un zambet complice: “si distractie placuta in continuare!”. Pai n-am dreptate cand spun ca viata e frumoasa? Unii au mintea odihnita si, cred, foarte mult timp liber din moment ce cauta dedesubturi si acolo unde totul se petrece la vedere. O mai stiti pe aia cu hotul care striga primul “hotii!”?
Nu imi place cum suna cuvantul “promit”, pentru ca a fost folosit de atat de multi “promitatori” de sezon, incat si-a pierdut sensul. Dar va spun: ziarul asta, pe care il iubesc foarte mult, va ramane la fel si va fi in continuare o tribuna deschisa tuturor celor care au ceva de spus in folosul Muscelului si al muscelenilor. Chiar daca asta va presupune, intr-un anumit moment, retragerea mea din randul colectivului de redactie.
Va multumesc tuturor si va spun simplu si sincer:
LA MULTI ANI!