Treburile toamnei m-au tinut in priza cateva saptamani si ca atare am tot fost plecat la tara. La sfarsitul saptamanii trecute am pus capat culesului de prune, admirandu-le in butie cu gandul la viitoarea productie de tuica.
Acum, mai mult ca oricand, am avut nevoie de nea Nita, bineinteles suportandu-i toate digresiunile politice ori de alta natura. intr-o pauza, pe cand eu, lac de transpiratie, imi trageam sufletul, el, ranjind satisfacut, sorbea vartos dintr-un pahar de plastic plin ochi cu tuica, numai cel aud: „O mai tii minte pe Veta a Marutei de pe Hodor, saraca s-a scrantit de tot”. „Pai”, zic, batand un apropo si la interlocutorul meu, „de vina o fi varsta”. „Ei, as”, zice, „ce varsta nepoate. De abia a implinit 71 de ani, aici la noi la varsta asta inca le mai arde de tavaleala”. „Pai, atunci, s-o fi imbolnavit”. „De unde”, zice, „acum vreo doua luni i-a adus nepotu-sau de la Bucuresti un vodafon, ca cica asta are semnale pe aici”. „Un telefon vrei sa zici”. „Ce telefon, nepoate, o dracie de aia care o tii legata de gat cu o curelusa, ca asa il tine Veta si vorbeste cu cine vrea ea. Ca sa nu i-l fure, cica noaptea il baga sub perna si nici cu barbat-sau nu vrea sa mai doarma. Ala, Gheorghe barbat-sau, a zis pe la lume ca i-a bagat nepotu-sau pe dracu in casa si a inceput sa umble, ce nu l-am vazut eu niciodata, pe la toate bisericile din sat, sa dea acatiste.
Acuma, vezi tu, ma, nepoate, eu nu am crezut ce balmajeau astia la carciuma, am zis ca s-au imbatat si i-am lasat in plata Domnului. insa, acum o saptamana, spre seara, ma intorceam cu prune de la Hodor si nu stiu cum naiba s-a facut ca boii au oprit chiar la poarta Vetei. Ma uit in curte sa vad daca zaresc pe cineva, mi se facuse si o sete groaznica de as fi baut apa, vorba aia, si din urma lasata de copita boilor. Se inserase binisor si o vad pe Veta cu o oala in mana se indrepta spre grajd. Imi iau inima in dinti si o strig. Veta vine la poarta, ma pofteste in curte si-mi zice sa o astept pana mulge vaca, ca ma serveste cu apa. Stau eu cat stau in curte, ma uit in sus, ma uit in jos, dupa care ma duc sa vad daca mai are mult. Ma opresc in usa grajdului, iar cand femeia era aprope sa termine de muls, indraznesc si ii zic sa-mi arate si mie vodafonu. Femeia pune oala deoparte si scoate din san o dracie mica si neagra si ii ridica clapeta, se aprinde o lumina si pe un ecran de televizor mic ii apare ce crezi, chiar vaca ei. Veto, zic, ce faci tu cu dracia aia!? Pai, ma, Nita, zice ea, multe! De exemplu formez, ca la telefonul Primariei, niste numere si pot sa vorbesc chiar daca sunt in varful copacului cu cine vreau. Mare dracie, zic eu, dar cu Basescu poti vorbi. „Pai, daca ai numarul, da! Ma, ce minune, zic, deci poti vorbi asa cu cine vrei si sa ii spui orice? Da, zice!”.
Raman cu gura cascata, mai sa nu-mi vina sa cred. „Dar, acum n-ai cum sa-l apelezi, zice, ca este incurcat cu guvernul si n-are timp de tine”. Ma uit nedumerit, neintelegand ce vrea sa spuna. „Pai nu stii! Ce sa stiu, zic! N-ai vazut la televizor ca acum, dupa ce am avut trei guverne si trei prim-ministri, le-a zis celor care au iesit in strada exact ca domnitorul ala de care am invatat noi odata la scoala: <<Daca voi nu ma vreti, pe mine ma doare in spate de voi!>>. Auzind-o cum vorbeste asa in dodii, mi-a trecut si setea si tot, am facut stanga imprejur, am iesit val-vartej pe poarta, am luat boii de capastru si pe aci ti-a fost drumul. M-am tot gandit cum vine treaba asta cu guvernele si prim-ministri, cu iesitul in strada si cu vorbele presedintelui. Pai, cat a fost Stalin de Stalin, Hitler de Hitler, Musolini de Musolini si n-am mai auzit o asa gogorita. Sa fie Basescu asta mai al dracului decat toti!?”.
