Pe o agenda publica normala, prima pagina nu ar trebui sa fie ocupata nici de serialul arestarilor din vami, nici de Bercea Mondialul, ci de modificarea Codului Muncii. Din pacate, acest subiect care ii intereseaza pe toti angajatii, nu este dezbatut obiectiv, ci este abordat partinitor si ipocrit de catre fiecare parte implicata. Tinand cont de antecedente, nu cred ca tocmai acum, cand e aproape sa isi dea obstescul sfarsit, guvernul a fost cuprins de inspiratie si competenta, asa ca varianta pe care vrea sa isi asume raspunderea o sa impace, intelept, si capra si varza.
Nu inghit nici asigurarile de bine ale patronatului, fiindca se stie ca in Romania, patronii autohtoni – dar destui si dintre cei straini – trateaza angajatii ca pe niste servitori care n-ar trebui sa traiasca decat ca sa le umple lor buzunarele. Nu cred nici in presa, fiindca si-a abandonat orice urma de deontologie si nici in isteriile opozitiei, atata vreme cat aceasta nu se angajeaza, public si fara echivoc, ca va reface codul muncii atunci cand va veni la putere.
Un raspuns care sa fie cel mai aproape de realitate ar trebui sa vina din partea sindicatelor, daca acestea chiar ar fi preocupate, deopotriva, si de drepturile salariatilor, dar si de nevoia de flexibilizare a pietei muncii. Fac parte din Sindicatul Sanitas, in conturile caruia virez lunar 1% din salariul meu brut. In total, numai de la Spitalul Municipal Campulung sindicatul incaseaza intr-un an aproape un miliard de lei vechi. Faceti socoteala cat se aduna doar din Arges si apreciati apoi sumele care se colecteaza la nivelul intregii tari.
In proportie covarsitoare, banii acestia sunt la dispozitia liderului national Marius Petcu, el nereturand in teritoriu nici macar de un martisor pentru femei, de 8 martie. Nefiind bani publici, nu da socoteala pentru ei, ci ii foloseste, in cel mai bun caz, pentru salariile uriase ale lui si ale camarilei care il inconjoara (se spune ca si-a angajat la federatie si nevasta, si amanta!), precum si pentru organizarea de mitinguri, atunci cand primeste ordin de la partid. Ca atare, n-am de ce sa cred in bunele intentii pe care si le declara, atata vreme cat e implicat politic, e putred de bogat (cu siguranta si pe banii sindicatului!) si in evidenta incompatibilitate prin actiunile detinute la firme care se ocupa cu vanzarea de aparatura medicala!
Daca l-am ales in mod direct si corect pe liderul Sanitas de la nivelul spitalului, sistemul nu a impus consultarea masei sindicalistilor si pentru desemnarea conducatorilor de pe celelalte ierarhii. Asadar, n-am nimic dea face cu alegerea la nivelul Argesului a Doinei Fanica, despre care imi amintesc ca, in urma cu niste ani, cand iam semnalat o incalcare a legii de catre Directia de Sanatate Publica, asemenea politistului care ii pune catusele pagubasului, a inceput… sa ma verifice pe mine!
Cu atat mai putin cred ca imi reprezinta interesele in mod onest Marius Petcu, un ipocrit combinator in ale politicii si ale marilor afaceri. Asa ca am toate motivele sa privesc cu reticenta teoriile catastrofice prezentate de baronii sindicali, dar si sa cred ca chemarile lor la proteste au ca motiv adevarat nu atat afectarea drepturilor mele de salariat, cat propriile lor interese si influente, mai ales acum, cand ies la iveala uluitoarele lor averi si interese.
Mai presus de indoieli si de dileme, ramane intrebarea: ce e rau si ce e bine in modificarile din Codul Muncii? Daca aflati de o dezbatere neutra, competenta si echilibrata pe aceasta tema, atunci va rog sa ma anuntati si pe mine!