2,6K
Am vrut sa ajung la Dan Puric acum cateva luni, cand a venit la Casa de Cultura a Sindicatelor din Pitesti, numai ca sute de pitesteni se imbulzeau mai ceva ca la fluturatul chilotilor si portofelelor peste moastele Sfintei Paraschiva de la Manastirea Curtea de Arges. Ca atare, am renuntat. Vinerea ce tocmai a trecut, insa, Consiliul Judetean l-a invitat la Muzeul Golesti, intr-un decor superb, prilej pentru lumea buna a judetului sa se delecteze cu o ,,Conferinta Despre Iubire”.
Pe Dan Puric il mai urmarisem la televizor si, recunosc, ma cam ,,pierdea” pe drum, abuzand de prea multe citate si trimiteri filosofice, care ii transformau discursul intr-un ghiveci de maxime celebre, condimentate cu mesaje nationalist-legionaroide si clisee discursive ieftine. Toate imbracate intr-o aura ortodox-habotnica, dar in egala masura cladite pe un schelet mitologic prin care se intentiona reconstruirea unei lumi aflate in plina deconstructie.
Fata in fata, Dan Puric este infinit mai seducator ca personaj in sine, dar, in ceea ce ma priveste, ramane acelasi prestidigitator de stereotipuri, fermecator in mediocritatea sa. Mim de vocatie, efectul asupra doamnelor de lume, consumatoare de opereta si Coco Chanel, poate fi devastator: majoritatea au plecat ravasite intelectual, ca de la un panaceu al tuturor crizelor prin care trece societatea zilelor noastre.
Exista printre detractorii lui Puric unii care spun ca mesajul sau, grefat pe ortodoxie, este cat se poate de nociv pentru societate, dincolo de intentia sa de indreptare, de vindecare, si asta pentru ca ne cam intoarce cu fata catre un est ce se dorea apus la picioarele vestului progresist. Ma tem ca nici macar acest pericol nu exista si asta pentru ca, dupa minutele ce preced discursul lui Puric, in care ecourile mesajelor sale se lovesc de cotloanele spirituale ale fiecaruia dintre cei prezenti, oamenii se intorc la ale lor ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Viata nimanui nu se schimba. Viata nimanui nu cunoaste un alt sens. Si nimeni, cu adevarat, nu aplica in practica ceea ce si-a insusit ca fiind moral, corect, curat sau demn. Au apus vremurile in care Nae Ionescu isteriza generatiile cu mesajele sale ortodox-extremiste. Generatiile de astazi sunt usor autiste, le-a ramas doar reflexul de a ciuli urechea la lucruri care li se par a se inscrie intr-un trend al snobismului intelectual si nimic mai mult. Suntem intr-o asa mare fuga de noi insine incat, teama imi este, omenirea a cam ratacit drumul catre propria normalitate.
