Uite că s-a terminat şi Turul Franţei, ştiu o să spuneţi că prea e un sport de nişă, cine poate să stea să se uite la nişte unii care merg pe bicicletă şi-atât ? Uite că eu sunt unul dintre anoştii ăştia, ba mai mult, chiar găsesc sportul asta foarte frumos, poate dintr-un respect nedisimulat pentru nişte oameni care fac un sport pe care eu n-aş fi fost în stare în viaţă mea să-l fac. E tot aşa cum respect neurochirurgii, alpiniştii sau vorbitorii de limba germană. Şi mai sunt nişte motive pentru care ciclismul poate părea un sport total nespectaculos : păi să nu scuipe nimeni seminţe, să nu invoci mama niciunuia, să n-auzi şi tu un os trosnind, acolo, la microfoanele de fond ? Ce sport e ăsta ?
Altfel, am văzut un Froome (individul a câştigat anul ăsta Turul Franţei, a treia oară!) care, dacă n-ar ţine direcţia bicicletei ai spune că e high tot timpul (iar eu chiar îl suspectez că e), am mai văzut un Quintana (ăsta e un columbian despre care se spunea că ar fi fost singurul capabil să-l bată pe Froome, dar pesemne că a pierdut mai întâi bătălia perfuziilor de după fiecare cursă) despre care se poate spune liniştit că e un Mourinho al ciclismului (plicticos din cale-afară, deci), un Valverde admirabil şi un Contador, singurul capabil să aducă un pic de spectacol pe şosea, care a abandonat. E ca şi când 20 000 de români s-au dus la Lyon să-l vadă pe Alibec, dar ăsta s-a cerut afară că i-a stricat unu’ gelul.
În fine. A fost, aşadar, cel mai plicticos Tur al Franţei de când mă uit eu la chestia asta, de parcă i-ar fi antrenat nea Puiu pe toţi ; altfel, dacă aţi mers pe bicicletă vreodată mai mult de 15-20 de kilometri, aţi înţelege că e un sport al naibii de greu; şi că cicliştii ăia, probabil, n-au cum rezista decât pompaţi. Da, ştiu, rimează cu "dopați".
În rest, rămâne cum am stabilit: în Turul Franţei e cam ca la Amsterdam; nişte tipi, un pic drogaţi, merg pe bicicletă.
P.S. Vestea proastă e că s-a terminat Turul Franţei. Vestea şi mai proastă e că a început Liga I a fotbalului românesc.
