Dă-i românului un Logan după ce toată viaţa lui a condus o Dacia 1300, dă-i un BMW la mâna a treia cu număr bulgăresc pe care să-l conducă după ce şi-a luat permisul la Piteşti şi o să se creadă atotstăpânitorul lumii, regele încoronat al şoselelor, stăpânul Universului şi, deci, şi al tuturor femeilor din lume, deţinătorul tuturor adevărurilor din lumea asta. Şi mai dă-i şi o autostradă, prostul de care vorbim aici ştie un singur lucru: Trebuie s-o calce, tată!
Fiindcă doar aşa poate compensa frustrarea de a nu fi citit nici măcar Abecedarul şi frustrarea dată de lungimea şi tăria organului reproducător de sub burta plină de mici şi bere la pet.
Să mergi cu 120 pe o autostradă cu vizibilitate de sub 20 de metri nu ţine nici de psihologia unui kamikaze, nici de eroism, nici de iscusinţa la volan. Nici de Iliescu, de Mioriţa, de PSD, Băsescu, de guvern ori de corupţie. Ţine de prostie. Dusă până la inconștienţă. Şi, să fii instructor auto, să conduci pe autostradă, să te sperii de ceaţă şi să frânezi, pe banda a doua, până la 30 de km/h, asta iarăşi vorbeşte despre iscusinţa multor bipezi pe patru roţi.
Era o glumă, devenită amară acum, după tragedia de pe A2, care spunea că, dacă ai simţit vreodată că ai o meserie care n-are nici un rost pe lumea asta, gândeşte-te că există oameni care pun semnalizatoare la BMW-uri.
Parafrazând aşadar, poetul, nu putem încheia altfel decât spunând aşa: Romanul e născut şofer. Prost.
Ah. Şi încă ceva: să le spună cineva ălora care au 45 de cruciuliţe şi icoane pe parbriz că obiectele astea de cult nu ţin loc de centură de siguranţă şi nici de bun simţ în trafic. Şi că Doamne-Doamne e bun şi-ţi face, la început, semn doar cu degetul arătător, aşa, a atenţionare. Când ţi-l arată p-ăla mijlociu… Mori… Direct.
