Nu credeam că, după Adrian Năstase, PSD va mai avea un lider forte, mână de fier, la uşa căruia să se aştepte cu orele şi fără de care nimic să nu se facă, nimic să nu se desfacă, capăt de linie pentru toate comisioanele, patriarh al tuturor privatizărilor, artizan al tuturor deciziilor guvernamentale, alfa şi omega, etţetera, etţetera… Când l-am văzut, însă, pe Liviu Dragnea, imediat după alegerile din iarnă, declarând ferm pe sub hamster că guvernul nu va mişca un deget fără decizia sa şi a partidului şi nu se va abate cu o virgulă de la programul de guvernare, noua biblie PSD, mi-am spus: iată-l pe noul lidero maximo!
La numai o săptămână după… ceva s-a întâmplat. Brusc şi fără nicio avertizare! De-a dreptul năucitor! Pur şi simplu, Liviu Dragnea a început să fie luat la mişto de toţi repetenţii din partid. Din liderul fără de care nu se lua nicio decizie, era ultimul care afla ce se pune la cale. Cu alte cuvinte, nu ştia bărbatul (de stat) ce ştia tot satul (social-democrat). Practic, toţi miniştrii pe care i-a uns cu mânuţa lui, pe care-i credea fideli, supuşi, au trecut în miez de noapte acea ordonanţă care a scos în stradă, săptămâni la rând, sute de mii de români. Mai grav de atât! În ordonanţă au fost introduse unele prevederi care te făceau să crezi că OUG 13 a fost special creată pentru a scăpa Dragnea de puşcărie. Prevederi pe care a-i fi jurat că însuşi Dragnea le-a redactat. Cu alte cuvinte, i s-a înscenat o mare măgărie tocmai lui, ultimul din PSD care ar fi vrut să graţieze corupţii! Ciordache, fostul ministru al Justiţiei, aproape că a dinamitat întreaga presă cu celebra replică ,,Altă întrebare!” şi, alături de premier, nu a renunţat la Ordonanţă decât multe zile după, când până şi ambasadorii le-au arătat obrazul celor din PSD.
Să nu fi fost în pielea lui Dragnea în acele zile! Pur şi simplu nu mai putea ţine sub frâu poporul social-democrat care, la rândul său, dorea să i se dea satisfacţie, dorea să iasă în stradă şi să ceară frumoşilor şi liberilor din Piaţa Victoriei să le lase corupţii în pace, că de la corupţii lor din PNL sau de la Cotroceni nu au pupat până acum nici pensii, nici salarii mărite. Mai mult, Codrin Ştefănescu aproape a reuşit să-l convingă că Ordonanţa 13 nu doar că nu este un atac la democraţie, ci că, din contră, o potenţează, o ridică la un alt nivel. Sub presiunea străzii, abia a reuşit Dragnea să-şi convingă colegii să renunţe şi să retragă ordonanţa. Şi au retras-o.
Părea că s-a terminat cu acest subiect, mai ales că povestea s-a încheiat şi cu demiterea ministrului ,,Altă întrebare!”. Dar, ce să vezi?! Noul ministru, Tudorel Toader, tot chitit pe modificarea Codului Penal a venit! Nu a pus nicio ,,bombă” în ea însă, extrem de… subtil, le-a transmis colegilor parlamentari, în plină conferinţă de presă, că pot veni cu orice amendamente doresc şi pot legifera orice doresc, că de aia e Parlamentul, Parlament, să facă legi!
Atât a aşteptat senatorul Şerban Nicolae! Profitând că Liviu Dragnea şi premierul Grindeanu au plecat la pescuit şi pupat ştiuci în bot, acesta s-a înhăitat cu îndureratul Traian Băsescu, disperat că Nuţi a sa tocmai primise şase ani cu executare, şi au introdus nişte amendamente de a sărit instantaneu lumea în stradă. Degeaba Olguţa dubla şi tripla cu o viteză uluitoare, încercând să distragă atenţia de la privilegiile pe care o mână de senatori dorea să le acorde corupţilor! Toată lumea vorbea, din nou, de noua tentativă a PSD de a sugruma democraţia cu amândouă mâinile.
A văzut bietul Livache negru în faţa ochilor! Pentru a doua oară, într-un intervat atât de scurt de timp, colegii îşi băteau efectiv joc de el, îl puneau în penibila situaţie de a da explicaţii pentru o chestiune pe care nu şi-o dorea nici în ruptul capului. Mai mult, îşi băteau joc de munca tuturor pesediştilor, de programul de guvernare! Practic, de cinci luni, părea că PSD se gândeşte doar la binele puşcăriaşilor, în timp ce condiţiile de cazare din spitale erau, pe alocuri, mai proaste decât cele din puşcării, la fel şi cele din casele de bătrâni sau centrele pentru copiii abandonaţi. ,,Cum adică să-ţi pese mai mult de un puşcăriaş şi el să fie o prioritate pentru tine, nu un copil sau un bătrân nevinovat, futu-i mama mă-sii de social-democraţie?!” ar fi exclamat Liviu Dragnea. Şi aţi văzut că a ieşit din nou în faţa presei, a declarat că le va cere socoteală iniţiatorilor amendamentelor, iar pesediştii din Comisia Juridică au băgat capul între umeri şi au renunţat la ele. Din sursele noastre, Dragnea ar fi luat-o la rost inclusiv pe Alina Gorghiu, reproşându-i că dacă ar fi venit la muncă, s-ar fi evitat întreg scandalul.
S-a ajuns, practic, în situaţia în care bietul Dragnea nici măcar la un pescuit nu mai poate să meargă. Cum pleacă, cum parlamentarii o iau pe lângă programul de guvernare, de zici că sunt plătiţi de Iohannis să dinamiteze partidul, din interior. Dar dincolo de toate, cel mai mult îl doare că a ajuns o glugă de coceni în propriul partid, un neica-nimeni din Teleorman, un hamster trist şi ud, care ar trebui uitat pe malul apei, la pupat ştiuci în bot şi sirene cu 30 de ani mai tinere.
