Întotdeauna am susţinut prezenţa femeilor în politică, măcar pentru faptul că merită şi ele, după atâtea secole de şters copiii la cur şi adunat şosete din mijlocul casei, să-şi cumpere nişte pantofi mai mişto de la mall. Dar uite că, nu ştiu cum se face, în politică au intrat cele mai… virtuoase dintre ele.
Dacă privim la doamnele puse în frunte de ministere sau direcţii, constatăm că nu se puteau găsi persoane mai potrivite pentru acele posturi. Sunt docile, nu-şi trădează niciodată tăticul de partid care le-a pus acolo (nu ca bărbaţii, veşnic înclinaţi spre a-ţi înfige cuţitul în spate), adevărate leoaice atunci când trebuie să apere mizeriile pe care partidul le implementează. Pot să te mintă cu zâmbetul pe buze. Ştiu să sfideze cu graţie. Au în ele acea energie a vechilor secretare de partid, sunt peste tot, ştiu tot, fac tot. Sunt nişte robotitoare înnăscute!
Nu au un coeficient de inteligenţă prea mare, dar asta doar dintr-un spirit de autoconservare mai pronunţat. Dacă ar gândi prea mult, deja nu s-ar mai califica pentru post. Poartă genţi cu sigle capitaliste pe umăr, pantofi de firme străine, costume business, fond de ten cu acoperire maximă, dar ştii sigur că toate smacurile şi flecuşteţele nu ar putea scoate din ele carpeta cu ,,Răpirea din serai”. Le citeşti în priviri ţăţismul. Tovărăşismul. Limitarea. Micimea. Şi ţi-e ruşine, ca femeie, că astfel de exemplare ale regnului tău au ajuns să te reprezinte.
Că bine zice popa la Biserică: femeia nu e om!
P.S.: Pentru un plus de… misoginism, citiţi paginile de pamflet din săptămânalul Ancheta!
