,,Am apreciat, cu ghilimelele de rigoare, un protest al unor români, susţinut de conducere, care doreau autostrăzi, compania externalizând profitul. Superb! Nu mai merge!” – cu astfel de cuvinte alese şi-a început tovarăşul Mihai Tudose cuvântarea, în şedinţa de Guvern în care avea să se înfăptuiască marea revoluţie fiscală. Încă o dată, la doar câteva luni de la cuvântările tovarăşilor Dragnea şi Tăriceanu, exploatatorii proletariatului erau puşi la respect pentru că, în loc să plece în ţările lor cu profitul, nu-l lasă pe tot clasei muncitoare. Mă rog, nu chiar clasei muncitoare direct, ci partidului care se îngrijeşte de propăşirea ei.
Ca să nu vorbim vorbe, tovarăşi, hai să vedem, în cifre, ce fac nemernicele astea de multinaţionale cu bănişorii patriei! Dacia Renault, căci ea e exponenta de bază, ea scoate şi asmute oamenii în stradă (şi cu nesimţiţii ăia de bancheri, vedea-i-aş înglodaţi în credite în franci elveţieni!) a avut o cifră de afaceri de aproximativ 4,3 miliarde de euro și un profit net de 100 de milioane de euro. Asigură 13.800 de locuri de muncă şi salarii medii nete de 3.600 de lei, la care se adaugă bonuri de masă (15 lei zilnic) și prime anuale (pentru rezultatele anului 2016, prima a fost de 1.065 de lei net). Este unul dintre cei mai mari exportatori ai României şi contribuie cu aproximativ 2,8 procente la PIB. În plus, a mai dezvoltat în jurul ei şi susţine o întreagă industrie de piese și servicii pe orizontală, iar oraşul Mioveni se dezvoltă frumos şi se modernizează de la an la an graţie banilor care vin de la Renault şi a cetăţenilor care au un loc de muncă decent şi motivant. Plăteşte către stat miliarde de lei anual din taxe pe muncă şi impozite pe afaceri. În plus, faţă de firmele abonate la afacerile cu statul, firme patrioate, cu sediu în apartamente nedecomandate categoria a treia, nu face nici evaziune fiscală şi nu angajează nici la negru. Şi-şi mai onorează şi contractele, ca să vezi!
Ei bine, după ce se achită de toate datoriile legale către statul gazdă, Dacia Renault are tupeul să-şi… încaseze profitul. Bine, asta fac toţi patronii, indiferent în ce ţară se află, dar tovarăşul Tudose ne spune că asta nu ar mai trebui să se întâmple! Nu în România! Ca atare, după ce plătesc tot la stat, Renault ar trebui să lase şi restul banilor la uşa Guvernului, ca să avem şi noi nişte educaţie, nişte sănătate… Că de aia nu avem, ne spune tovarăşul! E drept, companiile româneşti, ălea manageriate de stat, cu directori şi angajaţi plătiţi regeşte, ar putea face şi ele profit care să rămână aici, în ţărişoara noastră. Tot, până la ultimul chior! Numai că nu ştiu cum se face, stimate tovarăş Tudose, dar tot ce manageriază statul ori a fost distrus, ori e la pământ, ori e cu un picior în groapă. Între timp, oameni din politica mare, personal sau prin interpuşi, externalizează într-o veselie. Îi regăsim prin paradisuri fiscale, stând cu… externalizarea la soare.
Ştiţi ce este, însă, dramatic? Faptul că placa asta cu străinii care fug peste graniţă cu banii ţării încă mai merge. Şi e frustrant. Şi-ţi vine să urli că tovarăşii ăştia ne tratează ca pe o naţie de oligofreni. Pentru că, oligofreni sunt din ce în ce mai mulţi…
