În copilărie eram absolut fascinată de un album de artă cu picturile lui Francisco de Goya. ,,Saturn devorându-și fiii” îmi dădea cei mai mulți fiori și cu toate acestea mă opream deseori la acea imagine. Îmi imaginam că și Dumnezeu, într-un fel, își devorează propria creație.
Dar de ce vă vorbesc eu despre asta? Săptămâna trecută, în conferința PSD Argeș la care a participat președintele filialei piteștene, Cristian Gentea, am avut un flash cu acea pictură, ascultând cum se plângea de faptul că PSD Argeș a ajuns cârpa lui Liviu Dragnea, cu toate că de fiecare dată județul nostru a fost vițelul cel gras al partidului. Într-un mod inexplicabil la o primă vedere, Dragnea a decis să sacrifice acest vițel în favoarea unor gloabe pe care le-a făcut de râs în tot târgul. Dintr-un instinct de conservare extrem de puternic, pentru că și noi avem în Argeș gloabele noastre pe care le puteam scoate pe strada cea mare a politicii, Dragnea le-a preferat pe cele pe care le cunoștea cel mai bine, pe care deja le verificase, gloabele care i-ar fi putut genera cele mai puține surprize neplăcute. Așa se face că Teleormanul a ajuns să fie principalul furnizor de ,,valori” al partidului, niște caricaturi atât de docile încât nici măcar umanitatea nu sunt în stare să o disimuleze fără aprobare și ștampilă de la șef (exemplul Vioricăi Dăncilă care a refuzat să transmită un mesaj în memoria victimelor de la Colectiv, paralizată de teama că ar putea să-și supere tutorele, este elocvent).
Problema gravă nu este, însă, că PSD Argeș nu-și trimite vițeii săi ceva mai zdrăvori, ori juncanele placide, să pască iarba fragedă de la centru, ci faptul că, la pachet cu sacrificarea docilei filiale, este sacrificat un județ întreg. Subfinanțat și ținut pe firimiturile care rămân de la cei care au bărbăția să bată în masa golanului din Alexandria, care știe doar de argumentul genunchiului la ficați, județul a ajuns deplorabil. Și pentru ca acest lucru să fie desăvârșit în… lumina potrivită, președintele de la CJ, Dan Manu, aprinde focuri în mai toate localitățile, popii îi jeluie veșnica pomenire pe arginți, iar primarii reduși la tăcere îi mănâncă, sughițând, coliva.
Într-un anume fel, această boală de care suferă PSD la nivel național nu le este necunoscută social-democraților argeșeni. La rândul lor au trăit mulți ani sub un lider cu mână forte, e drept, mult mai uman decât Dragnea, dar care a sacrificat multă marfă rezonabilă în favoarea unor slăbături care astăzi stau cocoțate în copac. Ca o ironie, părea că Șerban Valeca, actualul lider al PSD Argeș, fusese printre puținii tipi cu autonomie scăpați de sita lui Constantin Nicolescu. Chiar vedeam în senseiul școlit pe bune, un tip inteligent și în a cărui coloană vertebrală și karată îmi puneam speranța, un președinte care va știi să se impună la centru prin franchețe și seriozitate. Recunosc, tacticile sale îmi par foarte curioase și, până mă voi dumiri de logica lor, constat doar atât: sunt ineficiente.
Sub guvernarea Dragnea, singurul brand politic exportat de Argeș a ajuns să fie Cătălin Rădulescu, supranumit ,,deputatul Mitralieră” și devenit simbol al tupeului și delirului în formă diagnosticabilă. Din păcate, departe de a deveni un avocat al județului, acesta a devenit un avocat al președintelui PSD, de parcă nu ar fi avut destui și la partid, și în instanțe.
Mircea Drăghici, trezorierul, este legat aproape ombilical de liderul central. În mai toate imaginile televizate care îl arată pe Dragnea cum traversează culoarele Parlamentului sau Guvernului, apare și trezorierul Drăghici în imediata sa vecinătate.
Vechi pesedist, la fel ca Drăghici, deputatul Simona Bucura Oprescu s-a alăturat și ea corului lăudătorilor lui Dragnea, Dăncilă & mor(e). Restul… e tăcere.
Rămase fără apărare și reprezentare, oile din organizație, răvășite mai tot timpul și neînțelegând mare lucru din ceea ce li se întâmplă, behăie în ele însele. Câte o oaie rătăcită mai iese când și când în față să-și spună supărarea, dar este făcută pe loc oaie neagră și declarată nefrecventabilă.
Altfel, totul este minunat iar programul de guvernare nu s-a simțit nicicând mai bine! Cu sau fără valiză…
