Când PNL și l-a ales președinte pe Ludovic Orban, scriam că partidul a ratat o șansă imensă de a-și alege un lider cu o ținută și un discurs care să se ridice la înălțimea unui partid liberal. Urmărindu-l în campanie, am realizat încă o dată că discursul său bolovănos, abundând de expresii ce țin de un ev mediu al exprimării, nu fac decât să țintuiască partidul într-o zonă a… ponoselii.
Astăzi, lui Orban i se cere demisia pentru declarația impardonabilă privind anularea scutirii de la plata impozitului pe salariu pentru informaticieni, o declarație ca o piatră de gâtul unui partid care, cel puțin teoretic, luptă pentru mediul de afaceri. Admit că Ludovic Orban, obișnuit cu job-urile la stat, nu poate pricepe ceea ce a însemnat și înseamnă această scutire fiscală pentru industria de IT și economia României în general, dar ca vechi politician ar fi trebuit să conștientizeze ce impact are o astfel de declarație în rândul alegătorilor.
Practica a demonstrat că cel mai mare dușman al partidelor sunt partidele însele, oamenii din interiorul lor care, uneori în mod inexplicabil, se autosabotează, ca și cum cineva s-ar afla cu pistolul la tâmpla lor. Cum, în cazul de față, nu cred că la tâmpla lui Orban s-a aflat vreo țeavă, explicația că omul atât pricepe este extrem de îngrijorătoare nu doar pentru PNL, ci și pentru o țară care are nevoie de o opoziție puternică și zdravănă la cap.
Primarul din Târgu-Jiu i-a cerut demisia liderului PNL, iar Rareș Bogdan s-a dezis de necesitatea unei astfel de măsuri. Restul… tace. Nu zice nici da, nici ba. De ce? Pentru că PSD nu este doar un partid, este și o atitudine. Este lașitatea care țintuiește pe mulți într-o muțenie complice. Sunt pline partidele de Drăgnei care se cred de neînlocuit și de maimuței docili, fără coloană vertebrală și atitudine. Din cauza lor, primenirea cu sânge nou, cu oameni de calitate, nu se poate face în mod real și consistent.
Orban va fi înlăturat, în mod evident, de la conducere, mai devreme sau mai târziu, pentru că înlăturarea sa face parte dintr-un proces natural de dezâmbâcsire. Va fi amuzant să urmărim, până la acel moment, cum ,,subalternii" săi politici vor aștepta tremurând ca niște gladiole ca alții să arunce primii cu piatra.
Să sperăm că dezâmbâcsirea asta va avea loc de sus în jos și de jos în sus, pentru că dacă liberalii nu au înțeles nimic din lecția pe care le-a dat-o, gratis, USR, atunci vor deconta electoral cu vârf și îndesat.
PNL este un partid istoric extrem de important, în ciuda alianțelor și fuziunilor nefericite. E aproape o datorie să-l salvăm de el însuși, iar asta se poate face tot prin presiunea societății civile, care-și cere dreptul la reprezentanți onești, capabili, performanți, indiferent de partidul din care fac parte.
P.S.: În mod previzibil, cei care trăiesc în propria bulă se întreabă, în paranoia în care i-am abandonat demult (pe principiul… când nu ai cu cine, chiar nu ai cu cine!): ,,Oare ce interese are să spună aceste lucruri?". Mâine, însă, vor fi primii care se vor alinia cu osanale în spatele noului fund pe care se vor simți datori să-l pupe, pentru că… doar așa au știut să facă politică pentru a smulge o sinecure de la stat.
Cei tineri din PSD, în lașitatea lor, s-au dovedit a fi la fel de găunoși ca seniorii. Noua generație din PNL, cea care ar putea aduce un plus de prospețime și o necesară normalitate este, deocamdată, debusolată. Examenul ei abia acum începe… Dacă-l va trece, oamenii de calitate vor opta și pentru acest partid.
