În râul Vâlsan au fost identificate ultimele 58 de exemplare de asprete

Cincisprezece voluntari Agent Green au protestat sâmbătă împotriva exploatării forestiere din Valea Vâlsanului, despre care susțin care că provoacă o poluare masivă a râului unde trăiesc ultimele exemplare din lume de asprete, o specie de pește critic perciclitată, potrivit unui comunicat al asociației.

„Aspretele este pe cale de dispariție și această exploatare masivă în păduri seculare ce îmbracă versanții râului Vâlsan poate însemna extincția. Experimentele de reproducție în captivitate au eșuat. Dacă dispare de pe acest râu atunci va fi definitiv”, a declarat biologul Gabriel Păun, președinte Agent Green.

Protestul a survenit ca urmare a reacției extrem de slabe a tuturor autorităților sesizate miercuri 22 februarie: Ministerul Mediului, Apele Române, Garda Forestieră, Garda de Mediu, Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate. Doar Garda de Mediu a verificat aspectele sesizate joi 23 februarie, fără însă să sisteze exploatările forestiere.

Exploatarea forestieră se face în păduri primare și seculare și prevede inclusiv extragerea arborilor monumentali în volum de 2177 metri cubi, deci o tăiere masivă. Ori zona munților Făgăraș este în infringement al Comisiei Europene împotriva Ministerului Mediului tocmai din cauza tăierilor abzuzive în arii protejate Natura 2000.

Aspretele (Romanichthys valsanicola) este un pește de apă dulce, de 10–12 cm, din apele repezi de munte, cu fund pietros din România. În trecut era răspândit în cursul de munte al râului Argeș și al afluenților săi Vâlsan și Râul Doamnei. În prezent arealul este limitat numai la o porțiune de 1 km din cursul superior al râului Vâlsan în amonte de satul Brădetu și există pericolul dispariției sale. Este o specie endemică apelor din România. Aspretele este o fosilă vie având o vechime de peste 65 de milioane de ani, fiind contemporan cu ultimii dinozauri. Este considerat cel mai rar pește din Europa și, după unele estimări, chiar din lume. A fost descoperit în august 1956 de Nicolae Stoica, student în anul doi al Facultății de Biologie din București și a fost descris ulterior de Margareta Dumitrescu, Petre Bănărescu și Nicolae Stoica. Oamenii de știință au inventariat anul trecut, în râul Vâlsan, ultimele 58 de exemplare ale acestei vietăţi preistorice.