Sambata ce tocmai a trecut, jurnalistii din toata lumea au sarbatorit „Ziua Libertatii Presei”. Cu sincera rusine va spun ca nici nu mi-as fi amintit de aceasta zi daca pe email-ul ziarului nu as fi primit un mesaj de felicitare de la PSD Arges, in care se scria, cu litere de-o schioapa, „Cu prilejul Zilei Libertatii Presei, presedintele PSD Arges, Constantin Nicolescu ureaza tuturor oamenilor de media din judet, mult succes in activitate si realizari cat mai frumoase in breasla gazetareasca. Presa reprezinta a patra putere in stat, iar cei care au ales aceasta meserie merita respectul si aprecierea intregii societati. Mass-media din Arges se remarca prin obiectivitate si prin dorinta de a face presa de calitate, astfel incat cititorii sa aiba mereu la dispozitie cea mai buna informatie.”
Pentru cateva clipe era sa ma si cuprinda un inalt sentiment de mandrie ca fac parte din aceasta breasla, din a patra putere din stat, dar m-am trezit imediat din reverie si mi-am dat seama ca nu e ziua mea. Nici a presei argesene. Nici a presei din Romania. Pentru ca presa noastra nu este libera. Si nu pentru ca asa spune ultimul studiu Freedom House; se observa fara a face vreun efort deosebit. Presa noastra este un SRL ca oricare altul, functioneaza dupa aceleasi principii, servind fiecare in parte, contra cost, diferite grupuri de interese, partide politice, oameni politici, oameni de afaceri s.a.m.d. Pentru ca banii de acolo vin, nicidecum din vanzarea produsului. Dar asta este economia de piata, asta este societatea in care traim, se intampla si la case mult mai mari, prin urmare nu voi mai insista asupra subiectului. Cert este ca cititorul are la dispozitie publicatii cata frunza si cata iarba, astfel incat informatia corecta va ajunge intotdeauna la el. Cel putin din acest punct de vedere, oamenii de presa nu mai au mustrari de constiinta, caci daca cineva nu poate scrie despre un anume subiect, cu siguranta ca o vor face altii…
Dar nu despre lipsa de libertate a presei voiam sa vorbesc, caci am mai facut-o si inainte, ci despre lipsa de unitate. O astfel de zi, in Arges, nu a fost niciodata sarbatorita asa cum se cuvine. Si nu pe motiv ca presa nu ar fi libera – caci toti se bat cu pumnii in piept ca sunt cei mai liberi, cei mai corecti si cei mai obiectivi -, ci pentru ca niciodata patronii de presa nu s-au putut intalni la o masa pentru a organiza ceva impreuna. Nu pentru ca ar fi prea multi (sunt, slava Domnului!), ci pentru ca orgoliile le sunt prea mari. Pentru ca fiecare in parte se crede un fel de buric al presei argesene, chiar si cei care scot trei foi amarate, jumatate cu comunicate de presa, jumatate cu stiri de pe Internet. Cu mici exceptii, atentia si energia lor au fost orientate nu spre a-si face produsul cat mai competitiv, cat mai bun, cat mai profesional, ci spre gradina altuia, spre cum sa puna piedici altuia, spre cum sa anunte moartea altuia, spre cum sa arunce cu noroi unul in celalalt. Preocupari ca la noi, la Romanica.
Deunazi, un coleg de breasla il intreba pe presedintele Consiliului Judetean, Constantin Nicolescu, ce-ar spune si cum ar vedea el o inversare de roluri intre politicieni si ziaristi. Cum ar fi daca ziaristii ar fi oameni politici si ar avea in mana fraiele institutiilor argesene? Presedintele Nicolescu s-a abtinut sa raspunda. Si cred ca stia el bine de ce…
P.S.: Titlul editorialului este un pamflet si trebuie tratat ca atare.
