Gata, au trecut si alegerile! Subiectul va mai tine de foame romanilor inca vreo cateva zile, plus un tur doi, dupa care isi vor aduce aminte ca n-au canalizare, ca dau cu masinile-n gropi, ca factura la gaze si electricitate va veni marita, ca nu are unde sa parcheze, ca alimentele s-au scumpit intr-o nesimtire nemaintalnita, ca traiesc in tara cu cea mai mare fiscalitate din lume s.a.m.d.
Eram tentata sa comentez rezultatul alegerilor, dar am stat putin si m-am intrebat, ca si in editorialul anterior: romanul cu ce iese castigat in urma votului acordat? Cu nimic. Si nu va castiga niciodata nimic daca va fi in continuare la fel de umil, supus, indaratnic, indiferent, iertator, tolerant si lista poate continua. Romanul nu va castiga niciodata, nimic, daca nu va stii sa-si ceara drepturile, sa solicite respectul care i se cuvine, sa pretinda servicii de calitate, sa protesteze atunci cand functionarii sunt nesimtiti, medicii spagari, judecatorii corupti, popii lacomi, primarii aroganti sau parlamentarii cu juma’ de norma.
Urmatorii patru ani cred ca reprezinta un examen de maturitate pentru romani, un examen pe care, daca nu-l vor trece, inseamna ca natia asta isi merita conducatorii si n-are decat sa se spele cu ei pe cap. Eu am speranta ca multi se vor destepta pe parcurs si spun asta pentru ca rezultatul acestor alegeri o demonstreaza. Absenteismul in masa spune foarte multe lucruri si anume ca romanilor li s-a facut lehamite de politicieni. Scarbiti de Jeep-anele cu care candidatii si-au plimbat fundurile prin campania electorala, scarbiti la vederea averilor imense dobandite intr-un interval extrem de scurt de timp, scarbiti de modul in care banii lor sunt folositi in bataie de joc, in carpeli de cea mai proasta calitate spoite peste ochii lor in ajun de campanie, romanul si-a bagat votul in ei de politicieni. E un semnal care imi da speranta ca, incet-incet, romanul se va trezi din amortire. Va constientiza faptul ca statul ii baga mana in buzunar pana la cot, luandu-i jumatate din castigul sau, iar pentru asta, cei care conduc destinele celor multi trebuie sa dea socoteala pana la ultimul leut.
