Recent m-am intors din Corfu, insula cu vedere inspre Marea Ionica, dar si inspre Muntii Albaniei. Statal, este legata de Grecia, tara cu cea mai bogata cultura si civilizatie, daca privim de la marii filozofi incoace. Am plecat pe aceasta insula cu ganduri pasnice, dar m-am intors cu ganduri razboinice. La noi turismul este la pamant, in schimb, la greci, turismul inseamna calatorie in trecut si in viitor.
Nimic din ceea ce exista la ei nu se gaseste la noi. Curatenie, bun-simt, nicio teama ca ti se vor fura lucrurile daca intri in apa si le lasi nepazite pe plaja, vanzatori care te primesc cu zambetul pe buze in magazinele lor, dar care striga dupa tine sa-ti iei restul pentru ca nu accepta nici un cent in plus, taverne si restaurante inchise intre orele trei si cinci dupa-amiaza in semn ca patronii (in 99% din cazuri acestia avand afaceri de familie) se respecta, oameni care iti vand cu calm bilete dupa ce te-ai urcat in autobuzul local, terase amenajate in parcuri, dar in care nu patrunde mirosul de noxe, acestea sunt doar cateva din elementele care m-au facut sa ma gandesc serios ce sens are sa mai traiesc in Romania.
Argumentul care ar putea sa-i favorizeze pe greci consta in faptul ca au o varsta respectabila de cand sunt membri ai Uniunii Europene, si, ca urmare, fondurile de milioane de euro pe care le-au accesat anual i-au ajutat sa se dezvolte. Oricat ar fi de adevarat acest lucru, prapastia dintre noi si ei este cauzata de altceva. In timp ce la greci gustul pentru arta si cultura este o sensibilitate cu care se nasc, la romani, arta si cultura nu misca pe nimeni. Marile noastre opere de arta au fost impuse de un regim dictatorial, ca o replica firava a ceea ce se intampla in fosta Uniune Sovietica, departe deci de o educatie la care copiii, ulterior adultii, sa adere singuri.
Promovarea turismului este astazi, la corfioti, o placere, nu o datorie. Din asa ceva se intretin, si se simt bine, traiesc bine. Drumurile, pana la ultimul catun, asfaltate, tin cu ei, iar pe turisti ii fac sa caute locuri care mai de care mai atractive pentru a-si fixa aparatele de fotografiat. Mi s-a intamplat sa nu ma mai pot desprinde de un astfel de loc. Si muntele si marea se uneau in fata mea, ceea ce te facea sa te simti in al noulea cer oricat de pamantean ai fi fost.
In Grecia, turismul se face de la cel mai mic pana la cel mai mare om in stat, la ei, si cea mai mica floare este considerata importanta pentru a atrage atentia asupra unui sit turistic, la noi, se stie prea bine. Ce chin, ce dor, ce jale! Turismul e la cacealma!