De Sfantul Andrei se mananca usturoi, ca sa alungi spiritele rele, cam asa stiu eu ca se spune in popor. De Sfantul Andrei, anul acesta, au fost planificate alegeri parlamentare, primele uninominale postdecembriste, destul de complicate si neconvingatoare in algoritmul lor confuz, cu voie de la politicieni. Cand scriu aceste lucruri n-am cum sti, asa cum veti sti dumneavoastra cand veti citi, daca veti citi aceste randuri, cine a castigat si cu cat. Presupun totusi ca lupta va fi destul de stransa, iar PSD-ul si PDL-ul isi vor imparti primele doua locuri, nu stiu in ce ordine, lasand, insa, celui de-al treilea plasat, PNL-ul, rolul de arbitru. Cum arbitrul este, de obicei, din afara jocului, de unde, teoretic cel putin, impartialitatea lui, va dati seama, ca PNL-ul, aflat inauntrul jocului n-are cum sa fie impartial si va exploata la maximum sansa de a fi al treilea.
Poveste este insa cu usturoiul mancat de Sfantul Andrei, pe care politicienii „nu-l consuma“, cum se zice in mediile elevate, ca sa nu le miroasa gura, preferand insa odicolonul promisiunilor facute desantat si care vor fi uitate imediat ce se vor inscauna. Ca asa e in politica, iar politicienii stiu – hai sa transpunem in dulce limba romaneasca o vorba frantuzeasca – ca a promite e nobil, dar a te tine de promisiune e deja burghez. Or politicianul roman este, orice s-ar zice, stirpe de nobil, ce dracu!
Se va schimba in mod semnificativ clasa politica asa cum se spera prin introducerea votului uninominal? Ma tem ca nu. Vechii deputati si senatori care s-au dedulcit deja la putere au tras cu dintii si cu vorba ca sa ramana in Parlament. Unii chiar vor reusi, altii nu. Dar chiar si noii parlamentari se vor plia repede pe naravurile vechilor, isi vor schimba nu numai garderoba – e nevoie de costume multe si de firma ca sa dai bine la televizor – dar si firea, adoptand aerul arogant, de persoana preocupata de problemele fundamentale ale tarii si ale cetateanului. Aiurea.
Ma intreb si eu, alaturi de toata lumea , de unde naiba au avut candidatii acestia atatia bani sa-i cheltuiasca pe poze, emisiuni tv, fluturasi, sepci, tricouri, galeti si – neaparat – fesuri. Stiti cum e: interesul poarta fesul! Ma intreb, de asemenea, cum vor reusi sa recupereze banii cheltuiti in campanie, pentru ca salariul de parlamentar, indecent de mare, este totusi insuficient pentru acoperirea minusului din bugetul personal. Ca sa nu mai vorbesc de bugetul amicilor care trebuie si el completat. Prin urmare, coruptia ii va rupe in continuare pe romani, si-i va face sceptici in legatura cu schimbarea, care nu mai are cum sa vina.
Intre usturoiul mancat de Sfantul Andrei si interesul purtator de fes – iata limitele intre care se desfasoara viata politica romaneasca. Noroc, mare, cu firea romanului care ia in ras orice… Pana cand?!
