In doua-trei zile anul 2008 isi va da obstescul sfarsit. Asa cum a fost el – bun, rau – anul care tocmai trece va ramane in memoria noastra prin cateva momente, situatii si evenimente care ne-au marcat, dar al caror efect nu avem cum sa-l constatam inca. Cel putin deocamdata.
Poate ca peste o vreme ne vom aminti ca spre sfarsitul anului s-a produs ceea ce istoria politichiei romanesti a numit-o a doua monstruoasa coalitie care a facut ca un guvern cu sustinere parlamentara de peste 70% sa se instaleze intr-o tara care, daca ar fi sa ne luam dupa pesimisti, s-ar afla in pragul colapsului, iar dupa optimisti va simti doar o boare de criza mai mult ca un avertisment decat ca o realitate palpabila.
La o asemenea sustinere parlamentara, guvernul Boc ar putea face orice, fara sa se teama ca va fi blocat in vreuna dintre camere, cel mult sa grabeasca declansarea unei crize radicale. Deocamdata, guvernul evalueaza rezultatele vechii guvernari si, mai mult ca sigur, va constata ca greaua mostenire a lasat vistieria goala, ceea ce o pune in situatia de a nu mai putea mari nici salariile profesorilor, nici indemnizatiile mamelor care au copii mici si si-au intrerupt lucrul pentru cresterea acestora.
Parca o vad pe Ecaterina Andronescu smulgandu-si, cu gesturi teatrale, parul din cap si plangand pe umerii profesorilor nemultumiti, pe care-i va implora ca, totusi, sa nu iasa la greva ca nu e momentul. Cand o veti vedea facand asta sa va amintiti, va rog, ca tot ea cerea cu vocea ridicata respectarea legii abia votate in Parlament. Ceea ce i se parea atunci de neconceput, acum i se va parea o normalitate, mai ales ca va transfera responsabilitatea pe seama inconstientei guvernarii Tariceanu. Iar dascalii, dupa ce se vor supara un pic, se vor intoarce umiliti, din nou, la catedre, sperand ca macar salariile pe care le au sa fie primite la timp.
Lucrul care mi se pare ca intrece orice asteptare este succesul pe care-l au pe la posturile de televiziune astrologii care, citind in stele, mai abitir ca Nostradamus, ne spun ba ca pentru noi, romanii, criza va fi mai usurica, deoarece nu stiu ce planete aflate in nu stiu ce patrar ne vor proteja mai ceva decat masurile guvernamentale de austeritate si rationalizarea cheltuielilor, ba ca vom trage si noi din greu, ca toata lumea, ca sa nu ne prabusim de tot pentru ca luna neagra face si drege.
Cand politologii si analistii nu mai au cuvinte sau aproximeaza pana la aberatie, astrologii devin vedete, in ciuda limbajului lor greu de inteles de necunoscatori ca mine. Ceea ce mie mi-e clar este ca salvarea noastra nu va veni nici dinspre U.E., nici dinspre S.U.A., nici, cu atat mai mult, dinspre configuratia astrilor. Ea va veni dinspre defectele noastre care, fiind dominante din punct de vedere statistic, devin caracteristici.
Superficiali, zeflemitori, ironici si nepasatori cum suntem, vom trece prin criza fara macar sa ne prindem. Cum nu se prinde apa de gasca. Iar cand criza se va fi terminat, noi ne vom intreba unde fuse ca n-o vazuram, chiar daca o simtiram, pe ici – pe acolo.
