Criza din invatamantul romanesc, veche de cand lumea asta noua, naste, ca si somnul ratiunii, o serie de monstruleti cu care sa fie chinuiti bietii dascali, daca doresc si ei acolo un ban in plus la salariu, printr-o gradatie de merit la care au acces doar vreo 20% dintre slujitorii scolii. Sistemul asta de gradatii e facut sa stimuleze imaginatia, pe de o parte a cine stie caror doamne din minister care-si fac un titlu de glorie din a nascoci noi si noi criterii, unul mai absurd decat altul, iar pe de alta parte a bietilor profesori care se straduiesc sa bifeze tot felul de activitati care sa se poata puncta.
Unul dintre criterii se refera la tot felul de parteneriate care, reale sau fictive, sunt la fel de inutile pentru procesul de invatamant, doar o forma fara continut, asa cum sunt multe altele cu care ne mandrim ca modernizam invatamantul romanesc.Vezi prin dosarele dascalilor documente care adeveresc ca unii dintre profesori navigheaza pe harta Romaniei din simpozion in simpozion, incat te intrebi cand, Dumnezeu, mai au timp de ore, nemaivorbind cand au timp sa pregateasca la un nivel acceptabil lucrarile pe care e de presupus ca le prezinta acolo.
Pe langa acestea, numeroase extrase de procese verbale, prin care aflam ca, de ziua femeii, a pompierilor, a ghiocielilor, a martisorului, a mai cui vreti dumneavoastra, s-au facut serbari la care doamna sau domnul profesoara/profesor si–a adus o contributie decisiva, pregatind copiii sa recite sau sa joace. Imi vine sa cred ca sloganul principal al activitatii instructiv-educative din scoli este acesta: nicio manifestare fara un proces verbal. In felul acesta, insa, ii concuram mai repede pe politistii de la circulatie decat pe dascalii de vocatie.
Eu inteleg ca salariile de mizerie din sistem ii duc pe oameni la asemenea practici, dar ceea ce nu mai pot intelege este o competitie, gresita din start, al carei mobil este cine aduna mai multe hartii. Sa vezi un dosar de vreo trei sute de pagini din care aproape nu poti afla ce face omul ala la catedra, ci doar ce activitati colaterale face e trist si jalnic, ca sa nu zic lucruri mai grave.
Intre criteriile pe care cei din minister le-au pus pe fisa de autoevaluare exista si acela al rezultatelor la invatatura, al rezultatelor elevilor la diferite concursuri scolare sau al lucrarilor publicate de profesorii in cauza. Punctajul este insa minim, asa ca, daca vrei sa ai sorti de izbanda, fa altceva, deoarece activitatea la clasa, vorba unei formule romanesti celebre, merge si asa.
Subfinantarea sistemului, promovarea in functii de decizie profesionala pe criterii politice, in majoritatea covarsitoare a cazurilor, pervertirea criteriilor valorice, iata unele dintre hibele invatamantului romanesc. La ele se adauga si tot mai proasta pregatire a multor cadre didactice, care este, de obicei, dublata de comoditate. Ca sa-i punem capac, se pregateste ca o masura decurgand din ideea descentralizarii, si posibilitatea primarilor de a numi directorii de scoli. Sa vezi atunci profesionalism! Orice primar de comuna, indiferent cat de pregatit intelectual e, va putea schimba directorul dupa bunul sau plac. Sau pe aproape.
Cat priveste gradatiile de merit…perspectiva nu e atat ilegala, cat janica. De tot.