Nu-i o declaratie de dragoste, nu neaparat. E mai degraba un fel de a fi, de a ma povesti pe mine mie, de a afla cum sunt si ce astept de la ceilalti. Am iubit, pe rand, barbatii care stiu sa taca si sa sugereze, sa deseneze, cu mintea lor, pentru mine, castele in Spania, barbatii care viseaza si care promit.
I-am iubit apoi pe cei cu trena publica. Barbatii doriti de toate, imbratisati direct sau discret, inconjurati si imbatati de zgomotele cetatii si de accesoriile puterii, prizonieri orgoliosi ai propriei legende.
Le-a venit pe urma randul virililor neintelesi, cultivatorii unui soi de mister autist, pe care-l credeam semn de aristocratie intelectuala. Pareau sa stie multe, sa fi trait intens, cu siguranta aveam ce invata de la ei.
Am fost ani buni o timida ascultatoare si rabdatoare, un invatacel constiincios, imi ziceam ca asta mi se potriveste si ca mai mult nu-mi pot dori. De regula, dupa 30 de ani, femeile si-au retusat deja, de cateva ori, destinul. Ce urmeaza, ce-ar putea urma sunt doar voci care se repeta, siluete care seamana, intamplari fara consecinte.
Toti acesti barbati, de care m-am legat la un moment dat cu zece, cu o suta, cu o mie de fire, m-au pregatit, de fapt, pentru intalnirea cu mine insami si cu Barbatul care a eliberat Femeia gatuita de emotii dinauntrul meu. Femeia de pamant si de apa, care stie cand sa se aseze, ca sa lase urgia sa treaca, apoi sa curga, pentru ca barbatul are nevoie sa i te strecori sub piele, in vene, o intepatura scurta si gata, zbaterea lui se potoleste. Si e fericit ca se potoleste. Femeia care cauta mereu o frumusete noua pentru viata ei si pentru chipul ei, fiindca nici zilele nu seamana una cu alta, nu-i asa? Femeia care are curaj sa spuna ce gandeste si cum vrea sa-i fie lumea. Femeia care intelege ca poate avea totul intr-o singura clipa si ca poate pierde totul in clipa urmatoare. Femeia care a indraznit sa scrie randurile acestea si care este opera fluida, creatia in miscare, balerina cosmica, din cutia muzicala cosmica, al carei dans, deprins cu pasi nesiguri in bratele altor barbati, este astazi perfect numai in bratele unuia singur – Barbatul care m-a eliberat.
