Domnul Rizescu este scriitorul care fecundeaza literatura cu politica sau politica cu literatura in scopuri nu numai de el stiute… O experienta care de-a lungul istoriei a esuat in niste hibrizi nestabili si neviabili pe termen lung, sterili pentru a doua generatie chiar cand au fost sustinuti de puterea statala.
Sa ne gandim cat de lamentabil a ratat proletcultismul chiar daca era declarat un fel de religie de stat si captase creatori de mare valoare, ca Maiakovski, Esenin, Maxim Gorky apoi Solohov, altfel cu nimic mai prejos decat inaintasii lor Gogol, Tolstoi, Puskin, Dostoievski.
Dar exceptiile confirma regula. Sa ne amintim comediile lui Aristofan, „Infernul” lui Dante, „Istoria heroglifa” a lui Dimitrie Cantemir sau pamfletele literare din cronicile Balenilor si Cantacuzinilor. De ce nu si „Saga lui Igor Salvache”?
Hraniti din humusul tranzitiei, din compostul care inca mai putrezeste cu mirosuri pestilentiale, hibrizii de lauri si matraguna ai domnului Rizescu se dezvolta cu o vigoare nebuna, umbrind totul in jur. Nu se stie daca numai pentru o jumatate de mileniu cum i-a programat cel care i-a zamislit. De jur imprejur, ciupercaria literaturii post-postmodernista care isi trage seva si otravurile din zatul instinctelor, unele chiar nobile, altele de-a dreptul bestiale. Sunt si opere care balanseaza neutre, intre si intre, dar nu sunt bagate in seama… Oricum, cartile politico-literare sau literaro-politice ale domnului Rizescu nu au concurenta.
Ca o closca ce isi apara puii, domnul Rizescu se zburleste si croncaie la mine banuindu-ma ca vreau sa-i pun bete in roatele celebritatii, sau din alte pricini: „De ce ma urgisesti, nea Marine?”, ma interogheaza el intr-un articol din „Cafeneaua literara”. Daca domnul Rizescu este cel mai bun subprefect din tara, cum singur afirma, cat de sus ar trebui sa fiu eu in ierarhia politica si de stat ca sa pot dezlantui urgia asupra lui? Si daca este autorul unor opere ce se vor citi si peste 500 de ani, cum declara cu convingere de entuziast, cat de mare scriitor ar trebui sa fiu eu ca sa-i apas cu calciiul pe ceafa? Cu parere de rau ii aduc la cunostinta ca nu fac parte din nicio formatiune politica, nu detin nicio functie in stat si nu ma gasesc in Istoriile literare ale lui Alex. Stefanescu sau Nicolae Manolescu. Pe cand el este lider de ani de zile, ba intr-un partid, ba in altul, a fost senator si presedinte de comisie senatoriala, este subprefect, la lansarea unor carti ale sale au participat chiar personaje din conducerea partidului si a statului, a primit Marele Premiu pentru literatura satirica si umoristica si desigur ca nu se va opri aici.
Dar de ce si in ce fel il prigonesc? „Ma face nerusinat pentru ca l-as fi lovit sub centura, cu vorba se intelege, pe amicul sau, Presedintele din fruntea sarmanului nostru judet!”. Din pacate, nu ma pot lauda cu prietenia acelui domn pe care cu adevarat il respect foarte mult, iar el nu are nevoie sa fie aparat de mine. De fapt, eu aratam ca printr-un atac direct la persoana, autorul urmareste alte efecte decat cele estetice, acelea de a-si dobori dusmanul in lupta politica. si se marturiseste de ce o face: „… domnul m-a scos din politica, m-a dat afara din meserie, cum se spune!”. Deci, razbunare si numai atat.
Dar daca Dante isi vara potrivnicul in magma Infernului, daca Dimitrie Cantemir facea din dusman un animal monstruos, struto-camila, mai ingenios, domnul Rizescu si-l chinuieste pe al sau cu un buboi in fund. La care fac coada sa i-l sarute si sa i-l linga nenumarati „pupincuristi”, cum ii numeste el pe cei interesati de favoruri. Pasajul acesta este aliterar si dizgratios si scarbos si asta i-am reprosat eu autorului. Dar ce conteaza? Uneori momentul are mai multa importanta decat eternitatea. Scriitorul secolelor a reusit sa-si bage in sperieti si dusmanii si prietenii: „Pazea, vine Rizescu, iti pune un buboi in fund!”.
Dar viata e plina de surprize. Dupa ultimele alegeri parlamentare, cei doi se intalnesc din nou pe aceeasi platforma. Omul cu buboiul va avea un cuvant greu in negocierile care se fac, inclusiv pentru posturile de la Prefectura. Ce va face domnul Rizescu? Buboiul nu mai poate fi luat inapoi pentru ca a intrat in pagina de carte, dar scaunul de sub dosul subprefectului se cam clatina. Se va asterne din nou pacea intre cei doi adversari? Isi va lua domnul Rizescu in brate fostul prieten cum a facut-o de atatea ori si-l va saruta? Si unde? Mai sus sau mai jos de Prefectura? Sau pe la cabinetul Avocatului poporului, asa cum se zvoneste. Sau ii va arata pumnul, sarind in barca altui partid, dupa cum a mai facut-o de caiteva ori?
Asta da motiv literar!….
