Violenta in randul copiilor gradinita si din scolile primare este o realitate pe care unii parinti si profesori o percep cu dificultate din moment ce acest tip de manifestare este mult mai specific in randul adolescentilor sau al tinerilor. La copii, insa, violenta este mult mai explicabila, daca ne gandim ca cele mai violente filme pe care ei le urmaresc de la varste fragede sunt cele de desene animate.
Cum spuneam, cele mai multe filme de violenta se regasesc in desenele animate, unde eroul pozitiv isi realizeaza niste scopuri nobile prin mijloace violente. La aceasta varsta, imitatia este foarte importanta. Ce vede copilul acela de cand se trezeste si pana se culca? Violenta.
Societatea romaneasca este violenta, incepand de la injuraturile de pe strada pe care le aude, pana la injuraturile colegilor de la scoala, sau pana la cearta parintilor de acasa. Un alt motiv este si faptul ca nu are poate ceea ce si-ar dori, pentru ca si asta este un tip de violenta simbolica foarte sofisticata si este primul pas spre violenta fizica. La nivel mondial s-au facut mii de studii care arata ca ponderea scenelor de violenta in aproape toate emisiunile, incepand cu desenele animate si terminand cu emisiunile de stiri, este foarte mare. Aceleasi studii arata cat de repede asimileaza copilul comportamente vazute la televizor. Deci sunt lucruri demonstrate stiintific.
Copiii simt nevoia sa se identifice cu diverse personaje, au o imaginatie bogata si isi doresc ca intamplarile prezentate pe micul ecran sa aiba un corespondent sau chiar o continuare in realitate. In afara de ceea ce vad la televizor, sunt din ce in ce mai legati de calculator de la varste tot maimici. Se stie foarte bine ce poate insemna internetul la o varsta cand nu ai capacitatea de a selecta sau de a sti foarte clar ce este valoare si nonvaloare. De asemenea, parintii care se vaita ca au un copil violent, uita ca acel copil traieste intr-un grup de apartenenta, nu traieste izolat. Grupul acesta de apartenenta are niste reguli foarte stricte ca sa poti sa te mentii. Un grup de genul acesta este valabil si in cazul adolescentilor si este de un conformism uneori de neimaginat. Sigur ca atunci copilul se raporteaza la limbajul si comportamentul de acolo, plus ca nu mai este acelasi confort social, familial care exista odata. Astazi parintii sunt foarte ocupati, mai ales cu munca in strainatate. Se cunosc foarte bine tragediile care se intampla in zilele noastre din cauza parintilor plecati la munca in strainatate. Sigur ca acel copil poate ramane cu bunicul, dar asta nu inseamna ca are aceleasi elemente de afectivitate.
Noi nu avem un sistem care exista in tarile dezvoltate, cum este de exemplu programul de dupa orele de curs, cand copilul ramane la scoala, supravegheat, si unde isi face lectiile. Si atunci, cand nu este supravegheat este singur, este pe strada sau nu, este cu un anumit anturaj care poate fi bun sau rau. Acum trebuie sa ne intrebam si cu ce se ocupa sau ar trebui sa se ocupe scoala. Ce faci de fapt la scoala? Instructie si educatie sau pe una dintre cele doua? In scoala romaneasca nici macar instructie nu se face, ci doar o simpla transmitere de informatie globala. Asta face scoala romaneasca si in ziua de astazi. Aceleasi materii care sunt foarte umflate si monstruoase.
Educatie inseamna ca acel copil sa stie ce inseamna mediul din jurul lui si sa se poata adapta la acesta. Asta inseamna acumularea unor cunostinte care sa-i dea o personalitate culturala de baza, acele elemente care inseamna civilizatie in ultima instanta.
Trebuie sa ne asumam chestiunea de educatie, nu trebuie sa o paseze nici familia, nici scoala, nici institutiile de cultura. Atata timp cat nu se va realiza un proiect coerent cu tot ceea ce vrem sa formam si incotro ne indreptam, prin activitati pompieristice nu se va face nimic.
