Acum o saptamana ne-am auzit. Imi spunea ca operatia a reusit, ca se simte bine si ca urmeaza doua-trei luni de refacere. In plus, era nerabdator sa mai scrie ,,o soapta”, pe care o programase pentru duminica viitoare, ,,cand imi voi reveni si mai bine in simtiri”. N-a fost sa mai fie… Prietenul sau cel mai bun, scriitorul Dumitru Augustin Doman, mi-a spus astazi, printre lacrimi, ca joia ce tocmai a trecut s-a simtit mai rau si s-a dus la Spitalul Judetean Arges. Ce s-a intamplat acolo… inca nu am aflat.
De prisos sa spunem sentimentele pe care le-am incercat la auzul vestii ca un om precum profesorul, criticul si jurnalistul Al. Th Ionescu a plecat atat de neasteptat dintre noi. Stiu ca asteptam intotdeauna cu nerabdare, la sfarsit de saptamana, editorialele pe care domnia sa ne facea onoarea sa le publicam pe Bitpress. Mereu critic la adresa sistemului, mereu revoltat de realitatile care ne inconjoara. ,,Ce mai e pe la voi, pe la Pitesti?” ma mai intreba, din cand in cand, din ,,tara” sa indepartata, Curtea de Arges, locul in care timpul curge mult mai incet si insusi oamenii par a fi plamaditi din altfel de esenta…
Mi-e greu sa imi gasesc cuvintele in fata unui asemenea nefericit eveniment. Tocmai de aceea voi da curs, mai jos, ,,ultimei soapte” a celui care a fost, inainte de toate, un om minunat, genul acela de om pe care nu stii daca il mai intalnesti de doua ori in viata. Ramas bun, domnule Al. Th. Ionescu, te vom pretui mereu!
Gandirea politica mediocra si aproximatia lexicala
Emil Boc, actualul sef al guvernului nostru are o idee cel putin nastrusnica: el crede ca poate stapani criza asta prin economii facute cu taraita, te miri de unde. Nu stiu ce suma economiseste guvernul prin aceste masuri dar, pariez cu dumneavoastra, ea este infima fata de ceea ce ar trebui tarii noastre sa imblanzeasca omeneste criza, daca nu chiar sa o stapaneasca.
Intre masurile pe care doreste sa le ia universitarul clujean cu doua facultati, dar cu putina intelegere a vietii, este si aceea de a limita nenorocita de suta de euro care li se dadea anual dascalilor ca sa-si cumpere carti de specialitate. Ei bine, o minte creata de la guvern a hotarat ca aceasta suma se va da doar daca profesorul n-a trecut de 35 de ani. Daca zicea 33, mai inteleg, ca l-ar fi inspirat varsta lui Christos. Dar 35, nu inteleg de ce. Dupa 35 de ani nu mai trebuie sa citesti? Ai ajuns la perfectiune sau te-ai plafonat fara sorti de revenire? Aud ca una dintre explicatiile aiuristice ar fi aceea ca dupa aceasta varsta ai relatii si poti lesne sa faci rost de chitanta, iar banii sa-i papi pe frivolitati. Ei bine, trebuie sa ma autodenunt: nu mai am de mult 35 de ani, inca sunt profesor, iar anul trecut am dat chitante la cel putin doua domnisoare profesoare, abia trecute de 20 de ani, care n-aveau chef sa se cultive, iar de banii respectivi si-or fi luat vreo geanta sau ceva cosmeticale.
De unde aveam chitantele? Ei bine, am si eu o pasiune: sa cumpar carti si sa le mai si citesc. Daca as avea bani multi, as cumpara si mai multe si as da chitante la tot cartierul. Oricum banii lor erau cam a 10 sau chiar a 15 parte din cat cheltuiam eu real pe carti. Ma oripileaza insa cum le stiu astia de la guvern pe toate si cum dispretuiesc pe toti care nu intra in schema lor mediocra de gandire.
Nu prin economii iesim din criza, ci prin stimularea consumului, care atrage dupa sine revigorarea productiei. E un mecanism atat de simplu, ca e clar, nu poate fi priceput decat de oameni normali, nu de homunculii guvernamentali.
O dovada a nivelului „inalt” intelectual pe care-l au alesii nostri este si modul total aproximativ in care acestia folosesc cuvintele ceva mai putin obisnuite. Ei cred ca sensul lor poate fi ghicit dupa sonoritate sau dupa cine stie ce alte criterii. Il vad pe „don Felipe” cum i se zice fostului sef national si judetean al padurilor afirmand ca actualul parlament este mult mai lucrativ decat celalalt. Ori gura pacatosului adevar graieste, ori, mai de graba, umblat mai mult prin codri decat prin pagini de dictionar, don Felipe crede ca lucrativ inseamna „pus pe lucru sau cam asa ceva “.Cuvantul inseamna „care aduce castig “ si cel putin aici politicianul in cauza are dreptate: parlamentarii de azi sunt „mai lucrativi “ decat cei de ieri si, pe cale de consecinta, „mai putin lucrativi” decat cei de maine. Ca asa e in politica romaneasca, fir-ar sa fie…
