O parte a criticii actuale sustine ca s-a cristalizat deja generatia 2000 in literatura romana. O alta parte refuza cu superioritate aceasta legitimare. Cert e ca exista un val de tineri scriitori foarte talentati care produc carti, primesc premii, sunt comentati. Problema e in ce directie merg acesti juni furiosi. Cartile lor sunt scrise, in general, in limbaj frust, deocheat, in limbajul strazii, al santierului de constructii, al cartierului marginas, al speluncilor… Erotism crud, exhibitionism, sex aproape ca la Marchizul de Sade. Sa fie modul acesta de abordare un efect al libertatii totale de expresie? Ce sanse au acesti autori de a se impune cu o asemenea literatura? E o moda, deci un scris de tranzitie? Spre ce? O data cu inaintarea in varsta vor gasi o alta tematica?
N-as vrea sa cad in acel pacat al marxismului vulgarizator, determinismul obligatoriu, chiar daca el isi are radacinile infipte in dialectica legiferata de marele filosof Hegel. Dar, de data aceasta, fenomenul aflat in discutie – si e vorba intr-adevar de un adevarat fenomen – nu este rupt de conditia umana asa cum se infatiseaza ea in toate dimensiunile sale. Literatura ultimei generatii, sau a unei parti a ei, dar cea mai zgomotoasa si mai virulenta, nu trebuie privita numai ca un fel de nor suspendat deasupra existentei materiale si spirituale, indiferent si independent de restul lumii, cu turbulentele, tunetele, trasnetele, tornadele, toanele si vanzoleala lui. Avem de-a face, cred eu, cu un fel de exprimare al unui mod de viata. Asa gandesc, asa simt, asa comunica tinerii din colectivitatile in care se afla si acesti autori. De ce asa, iata o poveste care trebuie neaparat descifrata, daca vrem sa intelegem (vom putea oare?) acea literatura contemporana atat de razmetita inca din fasa impotriva tuturor autoritatilor in materie si valorilor consolidate, inclusiv a celor estetice, etice si gramaticale.
Ar fi insuficient, ba chiar zadarnic sa studiem, sa analizam, mai simplu sa luam in discutie aceasta manifestare literara ca pe o entitate singulara. Cauzele trebuie cautate, in primul rand, in startul in care se zamisleste si din care-si trage seva. Neconformismul, vulgaritatea, agresiunea, libertinajul, prosmicuitatea, adoratia sexului, atractia pornografica se manifesta zgomotos si impertinent in comportamentul si vocabularul tinerilor, pe strada, in autobuz, la discoteca, pe terenurile de sport, in tabere, pe coridoarele si holurile scolilor si universitatilor, chiar in clase si in amfiteatre. De ce sa ne miram ca asa ceva abunda in literatura si isi face loc in cinematografie, in teatru, in alte forme de exprimare artistica? Nu e vorba numai de o deviere in planul creatiei artistice, ci de o adevarata deraiere a valorilor cu care ne-am obisnuit. Valorile noastre, nu si ale lor… Incearca tu, critic literar cu prestigiul experientei de o jumatate de secol, sa-i zici tinerei romanciere „trage perdeaua, domnisoara, ca se vede din strada” si sa vezi ce hodorog si ce bosorog esti, ruginit in precepte, neinstare sa intelegi noul mers al lumii.
Si atunci ce-ti mai ramane de facut? N-ai decat sa-i lauzi, sa te pronunti admirativ, sa-i premiezi cand te afli in jurii! Si daca tot nu este de ajuns, intri in pluton si in cadenta.
Si uite asa se face ca in aceste marsaluiri nu defileaza numai copii la varsta dintilor de lapte sau a maselelor de minte inca nerasarite. Un Radu Aldulescu, prozator harazit, nu este de varsta Ioanei Bradea, pe care o aduleaza de la primul semnal, anticipand cascada de elogii si de premii ce nu a intarziat. Dar se straduieste sa se integreze in generatia literara de sub el, desi nu reuseste pe deplin. Cu ce socuri ar mai putea el sa zguduie linistita comoditate dupa ce o domnisoara se face auzita de sub minijupa: „Sunt o doamna, ce p…la mea!” Cu ce poate sa se mai impuna in materie dupa ce o pustoaica devine celebra peste noapte pentru ca isi marturiseste in versuri satisfactia de a se masturba cu pixul in fata oglinzii? Si daca el ramane un romancier dintre cei mai interesanti, nu prin asemenea jocuri isi asigura permanenta. La o privire mai atenta Radu Aldulescu este mai aproape de scriitorii sud-americani decat de duduile de la sud de Surian. La fel s-au lasat sedusi sa pluteasca pe creasta valului George Balaita, Adrian Georgescu, Angela Marinescu, Conita Lena, intr-un fel Alina Mungiu-Pippidi, aflati de mult in plina maturitate biologica.
De fapt povestea domnisoarei care satisface duzine intregi de clienti ramanand neatinsa si nepipaita rezista printr-o extraordinara metafora, chiar daca nu a fost intentionata: toata lumea noastra este un bordel pentru masturbati. Cu un pic de geniu, ,,Bagaul” Ioanei Bradea putea sa fie o carte din randul operelor fundamentale ale literaturii universale pe eterna tema a conditiei umane. Altfel risca sa nu ramana decat intr-o culegere de cantece pentru Lelite Ioane.
Trebuie observat ca toti acesti evadati in secventa de timp a inocentei puerile sunt mai toti oameni de o deosebita maturitate intelectuala, cu un bagaj cultural iesit din comun. Astfel stand lucrurile cat de douamiista mai este literatura acestei generatii? Prin actorii sai generatia literara 2000 este deja maturizata si deci coapta pentru alte experiente. Unde poate sa mai ajunga daca, dupa cum spune acelasi Radu Aldulescu „literatura ultimelor cincisprezece ani depaseste valoric tot ce s-a scris in comunism”!
Dar sa ne intoarcem la cea mai proaspata serie, cea aflata intre gradinita si studentie. Acesti imperbi care pe langa alte izbucniri mai si scriu. si inca pe rupte. si nu dupa modelul George Balaita, Adrian Georgescu, Ioana Bradea, Claudia Golea etc. pe care nici nu-l cunosc. Ei nu mimeaza, ci traiesc. si toate trairile lor sunt de-a dreptul galopante. Generatia care se grabeste sa fuga din copilarie. De-abia ridicati in picioare parca nu au alta treaba decat sa se exprime in raspar. Si sa fie obsedati sexuali. S-a dus vremea frumoaselor idile cu priviri furisate, strangeri de mana, soapte de dragoste, dezmierdari si alintari, sarutari furate. Se grabesc in totul si in toate, de parca ar fi sa vina sfarsitul lumii si cauta sa apuce si ei cate ceva inainte de catastrofa.
Ca sa intelegem fenomenul in toata complexitatea lui, ar fi nevoie nu numai de studii literare, ci poate si psihologice, sociale, antropologice si chiar inventate. Deocamdata nu ne ramane decat sa constatam ca ne aflam in fata unei generatii atipice, ale carei taine nu le putem descifra din mai multe motive. Poate si pentru ca suntem atat de anchilozati in trecutul nostru incat nu mai suntem in stare sa dam in mintea copiilor…
