Aproape nu este zi in care sa nu auzim comentarii privind legalitatea sau nelegalitatea unui act sau a unei actiuni. Pe aceasta tema curg rauri de cerneala, se consuma energii imense si, de cele mai multe ori, rezultatul este nedecis.
Analizand si eu feluritele fapte, actiuni, intamplari ce agita viata de zi cu zi a romanilor, am ajuns la o concluzie simpla, care, sper eu, clarifica odata pentru totdeauna acest subiect. Care este acea concluzie?
Aveti putintica rabdare ca va spun: o fapta, un act, o actiune, sau cum vreti sa le spuneti, pot fi caracterizate ca legale sau ilegale in functie de… faptuitor. Daca faptuitorul este persoana fizica, atunci fapta este, in cele mai multe cazuri, ilegala. Daca faptuitorul este statul, atunci fapta este sigur legala.
Dupa cum va cunosc, veti dori si exemple. Probabil ca, daca faceti un mic efort de gandire, va veti da singuri aceste exemple, dar fiindca sunteti cititorii mei fideli, va voi ajuta un pic:
Sa luam pe rand:
1.Faptuitor statul.
a.Fapta: Aplicarea TVA (o taxa), la o acciza (alta taxa) – dovada: bonurile fiscale de carburant. Verdict – LEGAL
b.Fapta: Incasarea TVA pentru acelasi produs si de la vanzator si de la cumparator (vezi noua lege a TVA la carburanti si autoturisme). Verdict – LEGAL
c.Fapta: Incasarea taxei de drumuri si utilizarea ei in alte scopuri (vezi starea drumurilor din Romania). Verdict – LEGAL
d.Fapta: Impozitarea forfetara aplicata unui profit care nu exista. Verdict – LEGAL
e.Fapta: Stabilirea oricator taxe si impozite si in orice cuantum. Verdict – LEGAL
2.Faptuitor cetateanul.
a.Fapta: Sustragerea de la plata impozitelor si taxelor. Verdict – Evaziune fiscala = ILEGAL. Detinutii politici de pe vremuri (putini la numar pe vremea adolescentei mele) sunt inlocuiti cu un numar tot mai mare de detinuti politico-economici (nivelul taxelor si impozitelor este stabilit prin politica economica a statului); citandu-l pe Dinescu „Orice om de afaceri se poate trezi cu un dosar penal in maximum 3 ore”
b.Fapta: Recuperarea prin forte proprii a unui bun furat de hoti. Verdict – Sechestrare de persoane = ILEGAL. Aici este de facut o mica precizare: pentru a fi ilegala, aceasta trebuie comisa obligatoriu fara vatamarea hotilor, fiindca daca acestia sunt omorati, atunci fapta isi pierde caracterul penal, fiind considerata legitima aparare.
In continuare, va provoc sa veniti si voi cu exemple pro sau contra. Este posibil sa spuneti ca acest rationament este aberant, ca nu se poate sa fie asa. In acest caz va rog sa aduceti contraexemple. Poate ca este aberant, dar asta, intr-o „democratie originala”, nu are nicio relevanta. Importanta ar putea deveni doar grija noastra, de simpli cetateni, sa nu calcam pe bec, fiindca ne putem trezi oricand cu mascatii la usa noastra care, echipati de razboi (mai putin ranita) si inarmati pana in dinti, sa ne ia direct din plapuma.
In fond nici nu este prea greu sa fim in legalitate. Trebuie doar sa muncim, sa ne platim la timp impozitele si sa ne tinem gura. Cei mai vorbareti isi pot exersa libertatea de exprimare pe comentarea meciurilor de fotbal, pe barfe despre vedete si chiar despre oameni politici (dar aici numai la general), pot face schimb de retete de slabit si alte astfel de lucruri marunte si placute. Celor mai in varsta le va fi usor sa se conformeze fiindca au deja experienta anilor de dinainte de 1990, cand, daca nu-ti tineai gura, te trezeai pe la Securitate unde erai pus sa semnezi angajament de colaborator (am avut colegi de facultate care au patit asta). Observati ca acesti oameni, insemnati atunci cu nume conspirative, nu au fost prea agreati nici dupa 20 de ani, fiind infiintata special pentru ei o institutie a statului care sa le blocheze accesul la functii si pozitii posibil incomode.
Mai tineti cont si de faptul ca exista anumite subiecte tabu, pe care oamenii din presa centrala le stiu si se feresc de ele ca dracul de tamaie. Exemple de acest gen ar fi: comentarii privind legitimitatea, costurile si efectele sociale (zecile de mii de morti) ale razboaielor din Irak si Afganistan; desi Romania cheltuie milioane de euro pe an in aceste operatiuni militare, la televizor nu veti auzi decat foarte rar vre-un comentariu, iar acela va prezenta o „fapta de eroism” a unui nefericit de militar roman care tocmai si-a lasat oasele pe acolo, atras de mirajul unui castig mai mare.
Alt gen de informatii pe care nu le veti intalni in mass-media sunt cele legate de circuitul banilor in economie. Spre exemplu, nimeni nu va va explica de ce stau 3 miliarde de lei blocate in conturile Trezoreriei Statului, in loc sa fie platite facturile catre furnizorii de bunuri si servicii. De asemenea, nimeni nu va va informa ca mare parte din creditul FMI se va duce catre plata garantiilor de stat; in anii precedenti au fost demarate investitii mari pentru care prestatarii (firme private) au luat credite din banci avand statul roman drept garant. In ultima perioada, aceste investitii au fost blocate de catre acelasi stat, firmele au intrat in dificultate si acum bancile isi vor banii inapoi. Cum statul a garantat pentru imprumuturi, tot el trebuie sa si plateasca. Nu stiu cu certitudine daca aceasta informatie este reala, dar lipsa de transparenta a statului pe acest subiect ma indreptateste sa cred asa ceva. Sunt convins ca printre cititori sunt si persoane cu acces la astfel de informatii si poate vor infirma sau intari aceasta informatie.
De asemenea, nimeni nu va explica de ce BNR are o rata a dobanzii de circa 15%. Creditele sunt scumpe deoarece, peste cei 4-8% ai bancilor mai vine cota BNR de 15% si astfel ajungem sa avem dobanzi de 19-23%, mult peste media U.E.
Nu va explica nimeni de ce banii Uniunii Europene sunt schimbati din euro in lei si dati beneficiarilor fondurilor structurale la un curs de schimb de 3,7 lei/euro, iar acestia la randul lor sa-i schimbe inapoi in euro la un curs de 4,2-4,3 pentru a-si cumpara echipamente si utilaje din spatiul comunitar. Tin sa mentionez ca pe vremea fondurilor de preaderare, la proiectele PHARE sumele erau primite asa cum vedeau de la Uniunea Europeana (adica in Euro). Poate ca la mijloc este o afacere prea mare pentru a fi supusa atentiei opiniei publice.
Exemplele de mai sus sunt genul de informatii pe care nu le veti gasi nicaieri. In schimb veti fi prompt informati de unde se imbraca vedeta X, ce antrenor va veni la echipa nationala de fotbal, ce perle a mai scos politicianul Y s.a.m.d.
In concluzie, se pare ca este de dorit sa nu ne incarcam memoria cu informatii ce nu sunt de nasul nostru, sa acceptam ideea ca recompense gen masini noi si plimbari ne fac rau; in schimb, ne putem mobiliza pentru a munci mai mult, fiind foarte motivati deoarece, in curand, va veni o nota de plata substantiala (rambursarea creditelor luate de stat, platile catre miile de proaspeti someri si pensionari). In perioada urmatoare nu cred ca se va putea plange cineva de plictiseala. Oamenii politici stiu, din experienta recenta, ca monotonia si indiferenta alegatorilor reprezinta cel mai mare dusman si de aceea fac tot posibilul sa nu le genereze. Nu vor sa impartaseasca, la viitoarele alegeri, soarta liberalilor si a fostului lor conducator; faptul ca 4 ani de zile guvernul Tariceanu a generat indiferenta marii mase a populatiei (ocupata sa-si schimbe autoturismele, mobila si electrocasnicele) nu avea unde sa conduca decat la pierderea puterii de catre acestia; Tariceanu insusi abia a reusit sa ocupe un loc de parlamentar, pentru ca in final sa fie trecut pe linie moarta de chiar oamenii lui.
Trebuie sa recunosc ca mie, personal, mi-a convenit acea perioada; mi se parea ca guvernul isi face treaba lui (asa cum putea) si eu pe-a mea (asa cum puteam), fara sa interferam prea mult. Am observat insa ca fac parte dintr-un grup minoritar, iar intr-o democratie vointa majoritatii conteaza, asa ca ma supun. In plus, am inceput sa ma acomodez si cu noul regim; daca guvernul spune ca este criza, ca nu sunt bani si ca totul este blocat sau urmeaza sa se blocheze, inseamna ca pot sa ma orientez si spre activitati negeneratoare de profit (scrierea de articole spre exemplu, alocarea unui timp mai mare celor dragi si hobby-urilor personale).
Este de dorit sa stam cuminti in banca noastra si ne vedem de jucarelele proprii decat sa deranjam autoritatile statului cu intrebari incomode, la care oricum nu vom primi raspuns. Poate chiar dimpotriva: ne putem trezi cu o acuzatie de sechestrare de persoane (vezi cazul Becali, care trebuia sa-si vada doar de afacerile proprii), detinere de droguri (vezi cazul MISA, care daca voia dezvoltare spirituala se putea inchina fara oprelisti la icoanele cultelor recunoscute legal ), luare de mita (ex.Paul Pacuraru, care cine stie pe cine a deranjat si care oricum, daca te uiti la declaratia lui de avere, cam face de rusine clasa politica, nefiind prea bazat), functionarii publici pot primi un sut intr-o zona unde nici somaj sa nu ia, iar pentru cei ce sunt oameni de afaceri, un dosar de evaziune fiscala este floare la ureche sa fie intocmit. In plus, mai trebuie sa tineti cont ca vremea plimbarilor pe la DNA a cam trecut; se obisnuise lumea cu ele; acum „tac-pac” sunteti saltati in cel mai fioros mod cu putinta si va treziti cu mandat de arestare pe 29 zile.
Copiii nostri probabil ca se vor obisnui si cu asta; noi cei trecuti de 40 ani suntem mai de moda veche (in cei 22 de ani pe care i-am trait pana in 1990 am vazut doar o singura data cum, intr-o Volga neagra au urcat discret, pe la 11 seara, doi „tovarasi in civil” avand intre ei un om cu catuse). Acum vad cel putin o data pe luna cum oameni mascati, cu casti si veste antiglont, inarmati cu pistoale mitraliera, dau buzna in apartamente si case (unele locuite de familii cu copii) si aresteaza oameni despre care auzim apoi ca au fost eliberati de instante. Ce traume au copiii si familiile acestor oameni…? Nu conteaza. Copiii oricum trebuie sa se obisnuiasca, doar este sistemul american pe care il vad zi de zi in filme, iar ceilalti sa plece in alta tara daca nu le convine.
Sa nu va culcati nici pe urechea ca daca sunteti un om cinstit, fara afaceri personale, iubit de semenii vostri, veti scapa, fiindca nu este chiar asa si va dau doar un singur exemplu, sa va trezesc la realitate: Mona Musca a fost un astfel de personaj care, fiindca facea nota discordanta in peisajul politicii romanesti, a fost exclusa din acesta sub acuzatia ca a facut, nici mai mult nici mai putin decat …politie politica; supraveghea studenti straini, pe vremea cand era profesor universitar la Cluj-Napoca. Ce nu mai spune nimeni este faptul ca, in nicio tara din lume, studentii straini si mai ales cei apartinand unor tari aflate in conflict (cum erau iranienii si irakienii din acea perioada) nu sunt lasati nesupravegheati. Nici Romania nu facea exceptie (nici atunci si nici acum), cu atat mai mult cu cat la Bucuresti, in complexul studentesc Grozavesti, la 26 mai 1985, explozia unei masini capcana a ucis 2 ofiteri ai brigazii antiteroriste (locotenent-colonel Donner Alexandru si capitan Vidrean Ion). Bombele au fost plasate in doua masini capcana, in parcarea caminului, de catre studenti straini apartinand gruparii extremiste „Fratii Musulmani”. Politehnistii din acea perioada trebuie sa-si aduca aminte (ii rog sa confirme sau sa infirme printr-un comentariu), iar cei din Pitesti, tot din acea perioada, probabil ca-si mai aduc aminte de incaierarile dintre studentii iranieni si cei irakieni. Eu unul imi aduc aminte. Am detaliat un pic acest caz fiindca mi se pare extrem de sugestiv pentru tabloul pe care tocmai l-am ilustrat.
Cam atat am avut de spus si, ca de obicei, astept comentariile si, de ce nu, criticile voastre. Va asigur ca sunt binevenite. De asemenea astept sugestiile voastre in ceea ce priveste tematica viitoarelor articole.
