Nu o cunoscusem – nu aveam cum – pe marea doamna Sanda Stolojan, dar citindu-i aceasta carte ,,Nori peste balcoane – jurnal din exilul parizian” – as indrazni s-o compar cu Martha Bibescu, o aristocrata romanca de-a dreptul si cu totul fascinanta. Nu cunostea atatia regi ca aceasta, premieri, ministri, printi, lideri politici, mari oameni de afaceri pe care sa-i influenteze in hotararile lor in favoarea tarii noastre. Nu stralucea in atatea saloane, nu purta atatea bijuterii, nu dispunea de atatea garderobe, nu starnea atata senzatie si invidii, nu cunostea atatea aventuri, nu scria atat de mult. Dar diferenta este numai una de cantitate.
Descendenta dintr-o familie de diplomati, nepoata scriitorului Duiliu Zamfirescu – autor al unui roman fluviu si creator al personajului Tanase Scatiu –, dupa mai multe carti de literatura beletristica, traduceri si eseuri publicate in limba franceza si engleza, exceleaza prin acest jurnal al exilului parizian. Stie sau nu stie, cu sau fara voia sa, insemnarile si evocarile de aici se constituie intr-un roman istoric captivant, sau, de ce nu?, intr-o drama cu usoare accente de comedie si cu apasari de tragedie.
Sanda Stolojan nu construieste personaje, pentru ca ele exista, si inca la dimensiuni homerice, dar nici nu se multumeste sa le inregistreze spusele pentru a le reproduce fidel in pagini de carte, nici sa descrie situatii si sa povesteasca intamplari. intre autoare si personajele sale se creeaza o relatie cu totul speciala, de grup familial cu afectiuni fraterne, ba chiar si mai mult, nemarturisite dar existente, mai ales cand e vorba de Emil Cioran. Fara sa le scormoneasca in suflet si in ganduri, cauta si reuseste sa-i inteleaga dincolo de aparente, sa le descifreze conflictele si contradictiile intime si pe cele externe, succesele si esecurile, fericirea si suferintele, entuziasmul si retractarile, refugiul in sine.
Nu se lasa coplesita de admiratie, nu-si refuza placerea de a-i comenta si nu se retine sa-i apostrofeze cand e cazul. Si asa se face ca niste titani ai culturii universale ca Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Emil Cioran nu raman niste idoli pietrificati in istorie iar personajele secundare care populeaza exilul nu raman nici ele niste simple statuete.
