De buna seama, unul dintre cele mai fierbinti subiecte politice ale momentului este cel al anchetelor parlamentare (si nu numai) declansate in cazurile Monica Ridzi si Nicolae Nemirschi, ambii ministri ai deja ,,celebrului” cabinet Boc, ambii cercetati pentru proasta gestionare a banului public.
Dincolo de asemanarea faptelor pentru care sunt cercetati, exista insa o diferenta intre cei doi ministri: partidele din care fac parte. Si cum aceste partide se afla intr-o competitie acerba – campania prezidentiala – este posibil ca cele doua personaje sa fie pioni de sacrificiu in aceasta batalie. Dupa cum am observat, in democratie nu poti ajunge pe o functie politica fara o campanie electorala. Cu cat miza politico-economica a functiei vizate este mai mare, cu atat campania electorala este mai costisitoare. Cum sumele necesare sustinerii unei astfel de campanii depasesc, de cele mai multe ori, posibilitatile candidatului, atunci trebuie procurate din alta parte. In general, cea mai importanta sursa de finantare o constituie donatiile persoanelor care au afaceri cu statul. Cum se face asta?
Sa luam un exemplu ipotetic. De la partid se primeste ordin sa se sprijine campania electorala a unui candidat anume. Este nevoie de materiale promotionale (sepci, tricouri, afise electorale si altele asemenea). Un ministru, pus de partid in guvern, incredinteaza direct unei firme din domeniul publicitatii un contract cu o valoare reala de, sa zicem, 15.000 Euro, pentru care plateste 75.000 Euro. Pentru diferenta de 60.000 Euro solicita materialele promotionale necesare campaniei. Rauvoitorii ar putea spune ca asta este exact cazul Ridzi. Posibil sa fie asa, nu stiu. Ceea ce stiu este ca astfel de practici exista de ani buni in Romania, dar numai recent au inceput sa intre si in atentia presei.
Ce este interesant in acest caz, ca fiind vorba de doi ministri apartinand unor partide diferite, este posibil ca toata afacerea sa se incheie remiza. Adica, cele doua comisii parlamentare de ancheta sa traga suficient de mult de timp astfel incat evenimentele acestea sa iasa din vizorul opiniei publice si presei. Poate ca, intr-un final, acesti ministri vor plati cu functia ghinionul de a fi in vizorul presei, dar am serioase dubii ca vom afla vreodata ce s-a intamplat in realitate. Nu pentru faptul ca ar fi prea greu de aflat, ci pentru ca este vorba de informatii sensibile ce pot crea o reclama negativa unor nume sonore din politica romaneasca. Sa nu uitam ca recent am mai avut un astfel de eveniment – cazul Popoviciu care, pentru a fi scos din atentia opiniei publice deoarece implica un actor important al scenei politice romanesti, a fost necesara regizarea unui eveniment soc – arestarea lui Gigi Becali, nimeni altul decat cel care atrasese atentia asupra lui Popoviciu. Ca Gigi Becali, dincolo de disconfortul creat de arestare, s-a ales cu un mandat de europarlamentar pe aceasta chestie, este o alta poveste. Ce este de retinut de aici este faptul ca persoane precum d-nii Popoviciu, Vulpescu (patronul unei firme foarte cunoscute) si altii ca ei, nu sunt destinati consumului opiniei publice pe post de stiri de senzatie. Dumnealor fac parte din lumea discreta a ”sponsorilor”, atat de necesari oamenilor politici in cariera lor. De aceea, scoaterea in luminile rampei a unui asemenea om, nu poate fi considerata decat imprudenta din partea celui care o face, iar acesta isi va da, pe propria piele, seama de gafa facuta.
Noi, ca simpli cetateni, putem doar constata ca nu avem drumuri, desi anual se cheltuie sute de milioane de euro pe infrastructura, nu avem turism, desi anual se cheltuie milioane pe promovarea turismului s.am.d. De ce nu avem…? Nu este nevoie sa stim, deoarece avem in schimb oameni politici amabili, joviali cateodata, care ne zambesc larg din afisele electorale si care ne ureaza cu generozitate ”sa traiti bine” de pe bannerele multicolore atarnate din 10 in 10 metri pe strazile patriei.
Asa cum este bine sa mergem la toate sesiunile de votare, deoarece sunt si banii nostri acolo, tot asa este bine sa ne bucuram si de afisele si bannerele electorale, iar in cazurile fericite si de o umbrela, o sapca sau un tricou, caci poate si ”aici sunt banii dumneavoastra”.
Este o bucurie de care trebuie sa profitam din plin fiindca este de scurta durata deoarece, odata terminata campania electorala, visul frumos zugravit in aceasta este spulberat de cruda realitate; nu zic ca promisiunile alesilor nu vor fi respectate, dimpotriva, vor fi respectate, dar un pic nuantat. Dublarile salariilor si pensiilor se vor face, insa numai pentru alesii poporului; totusi si ceilalti cetateni vor avea parte de dublari, dar numai la impozite si taxe; deocamdata. Se stie doar ca ”speranta moare ultima” si ”ce nu te omoara te intareste”.
Revenind la ideea principala, cred ca meciul Ridzi vs Nemirschi va mai putea fi urmarit foarte putin timp pe micile ecrane, dupa care se va muta exclusiv in culise si va fi lasat timpul sa astearna o uitare binemeritata peste protagonisti, opinia publica fiind intre timp atrasa de altceva: probabil de gasirea Elodiei, de o noua evolutie in scandalul Monica Columbeanu – Oana Zavoranu, etc.
