In urma cu o luna „sopteam” ceva despre trei oameni periculosi si ii si numeam: Berlusconi, Voronin, Basescu. Intre timp s-au mai petrecut niste evenimente care au tras semnale de alarma privind alte posibile derapaje ale acestor trei capetenii infierbantate. Din pacate, criza economica, cresterea xenofobiei (si chiar a romanofobiei) in Europa, ma duce cu gandul la conditiile propice ascensiunii politice ale unor dictatori „populari” in deceniul al patrulea al trecutului veac.
Cei trei mai sus numiti n-au reusit sa stea linistiti, sa nu se joace de-a protagonistul politic, sa nu deterioreze si mai mult climatul social-politic al tarilor lor. Ca si Basescu care din cand in cand „se-ntoarce spre popor” (un popor tot mai tembelizat de ziaristi si intelectuali de casa), spre a-si valida excesele, Berlusconi, celebru pentru ale sale „ministre bambine” si petreceri cu fetite-escort probate cu documente, a fost in stare sa declare ca „italienii ma vor asa”…
Dar cel mai grav caz pare sa fie cel al Moldovei, unde, in limitele unei Constitutii care permite cam multe, Vladimir Voronin a jucat pe doua posturi care in orice stat democratic ar putea fi ocupate de acelasi om doar in caz de stare de necesitate. Dar Voronin a fost ce-a vrut muschii lui (si imperfectiunile Constitutiei): a fost si presedinte, si presedinte interimar, si presedinte al Parlamentului… Celebrul sloganul despre valoarea uneori decisiva a unui singur vot („Voteaza! Votul tau conteaza!”), slogan pe care-l agita televiziunile s-a verificat inca o data in Parlamentul Republicii Moldova (adica exact acolo unde – intr-adevar! – un vot conteaza: in raportul de forte din parlament sau in votul unei curti cu juri, nu la votul milioanelor de indecisi care bajbaie intre un rau sau altul). Spre surprinderea generala partidul asa-zisilor comunisti (de fapt o adunatura de profitori) moldoveni n-a reusit sa obtina acel vot care le lipsea si care le-ar fi permis sa alega presedintele tarii. Nici politica zaharului si a biciului n-a avut succes asa ca… alegeri anticipate pe 29 iulie.
Administratia generalului de militie Volodea Voronin a reusit sa mai scoata din jobenul cu vraji pe care nu le mai controleaza, o „lege” absolut aberanta care ingradeste votul studentilor. Potrivit noii reglementari, daca vor sa voteze in localitatea de domiciliu, studentii sunt (mai bine zis erau!) obligati ca pana la 25 iunie sa depuna o cerere la primaria unde-si au domiciliul stabil. Numai ca luna iunie, fiind luna de sesiune de examene, putini au fost studentii care au plecat din Chisinau, Balti sau Cahul pentru a depune cererile. Si cum pe 29 iulie studentii se vor afla de ceva timp in vacanta multi chiar acasa la parinti, pur si simplu nu vor putea vota. E clar, generalul incepe sa simta ca partida ii scapa de sub control, trece la masuri extreme. Daca in aprilie au votat mortii din cimitire si nebunii din spitale dar au fost impiedicati sa voteze sutele de mii de moldoveni plecati la munca in Europa, in iulie practic li se interzice votul studentilor, adica exact celor mai vehementi contestatari ai actualei stari.
Daca excesele bahice ale generalului mai pot fi tolerate, transplantarea propriilor cosmare in planul „constructiei” politice a transformat Moldova intr-un Voronistan caracterizat printr-o stare de saracie greu de imaginat (mai ales in raport cu resursele). Pana si presa rusa in general binevoitoare l-a taxat foarte aspru pe acest nacialnic a fostei republici-gradina a defunctei URSS care inca n-a aflat ca alcoolul este bun doar ingurgitat in cantitati moderate.
Critica din ziare vine oarecum in contrast cu primirea exagerat de binevoitoare pe care i-au facut-o Medvedev si Putin ca si creditul de 500 dolari milioane de dolari promis de rusi (in 3 transe) ca un fel de cec in alb… Cu ceva o fi contribuit la convingerea partenerului rus si cacealmaua voroniana servita presei moscovite despre adevaratul dezastru geopolitic pe care l-ar atrage pierderea alegerilor de catre comunistii moldoveni. Dezastru concretizat – in viziunea voroniana – in transformarea Moldovei intr-un protectorat european si ulterioara alipire a sa la Romania.
Ceva gaz pe focul de la Chisinau mai pune si Igor Smirnov, acest adevarat Iosif Visarionovici al „Respublicii” de la gurile Nistrului. Agitatia transnistreana din „Prednistrovskaia respublika” ameninta cu un fel de ruptura definitiva fata de Moldova in cazul unui viraj politic catre Romania.
„Atitudinea poporului nostru transnistrean fata de Romania care in 1992 a ajutat Moldova in actiunile militare impotriva noastra este de inteles. si daca Chisinaul doreste sa se uneasca cu acest stat, transnistrenii nu doresc. Crearea statului nostru s-a facut cu scopul unei opozitii clare a comunitatii moldovenesti fata de cea romanerasca. Etnosul moldovenesc stravechi sa pastreaza astazi numai la noi in Transnistria, nu in Moldova vecina” declara agentiei Interfax, presedintele asa-zisei „respublici transnistrene”, aceasta aberatie politica a continentului european nerecunoscuta de statele Europei.
Dar fiind vorba de „etnosul moldovenesc stravechi” si de nimic politic sa intelegem… Sa intelegem si sa speram ca la sfarsitul acestui an vom putea vorbi mai destins despre cei trei protagonisti ai unor derapaje politice necontrolate. Adica vom putea vorbi ca despre niste fosti presedinti care fac cam des vizite pe la tribunale…
