Ideea acestui articol mi-a venit urmarind recent un talk-show politic ce avea trei invitati, politicieni de rang inalt, fiecare reprezentand cate un partid politic; doi dintre ei, desi din partide politice potrivnice (PD-L si PSD) au avut tot timpul un dialog firesc, cu argumente de bun-simt si, ceea ce m-a frapat cel mai mult, se gratulau reciproc pentru initiativele trecute, ale unuia sau ale celuilalt. Vazand si auzind toate acestea mi-am pus brusc intrebarea: de ce oare astfel de politicieni nu reusesc si in activitatea lor curenta sa colaboreze asa de frumos, spre binele intregii natiuni.
Ei bine, raspunsul mi-a venit la fel de brusc: fiindca acesti oameni de calitate au niste sefi de care trebuie sa asculte, iar aceia sunt de o calitate indoielnica. Bine, bine, dar cine stabileste seful? Simplu: in politica „boborul”, prin vot, hotaraste cine sa fie cel mai tare si mai mare. Cel care are in spate votul popular, acela este sef (de primarie, de judet, de tara etc).
Apare acum o alta intrebare: de ce se intampla asta, ca cei alesi sa fie de o calitate indoielnica? Aici ar fi doua ipoteze: prima ar fi aceea ca persoanele care voteaza sunt de o calitate indoielnica si cea de-a doua ca voturile se dau pe criterii indoielnice. Deoarece amorul nostru propriu ar avea de suferit, abandonam prima ipoteza si o vom lua in studiu pe cea de-a doua.
Cine castiga alegerile in Romania ultimilor 20 de ani?
1.Oameni politici care vin cu mesaje de genul: „Cetateni, daca vrem sa traim bine trebuie sa invatam sa ne facem datoria la locul de munca, sa ne respectam, sa fim toleranti unii cu ceilalti” ,
sau
2. cei care vin cu mesaje de genul ,,Daca ma votati pe mine va voi mari salariile si pensiile voi starpi coruptia, voi aduce raiul pe pamant”.
Din nefericire, cei ce vin cu mesaje asemanatoare celui de-al doilea au castig de cauza. Daca ar adopta mesaje de tipul primului, ar fi victime sigure in politica. Ar fi catalogati rapid drept nostalgici sau comunisti si ar intra imediat in lada de gunoi a istoriei. Si oamenii politici au invatat asta, astfel incat persoane apreciate in cariera lor profesionala, odata cu intrarea in prima linie a politicii incep sa se prostitueze prin afirmatii de genul: „Vom da 20.000 Euro fiecarui tanar care se va intoarce in tara”.
Cineva ar putea, insa, intreba: Ce este gresit la mesajele de tipul doi, ca doar suna bine – sa avem salarii mari, pensii frumoase, coruptie ioc, s.a.m.d. Sunt de acord ca suna seducator, dar haideti sa le analizam un pic. Putem vorbi de salarii mari si pensii speciale fara sa avem o strategie viabila de dezvoltare economica si specialisti care sa o puna in aplicare? Nu prea, numai ca elaborarea unei astfel de strategii este o treaba al naibii de complicata pentru politicieni care citesc doar „almanache” si studiaza la Univeristatea Golden Blitz.
Ne-ai convins cu salariile si pensiile ar zice cineva, dar cu coruptia? Cum te poti lega de un principiu asa de la moda in ziua de azi – „lupta impotriva coruptiei” ? Nu este oare acesta un principiu intangibil, 100% corect? Un deziderat national?
Nu. Nu este 100% corect si cu atat mai putin un deziderat national, deoarece, deocamdata, toti avem nevoie de aceasta. Atat timp cat legile in vigoare sunt stufoase, ambigui, interpretabile in fel si chip, schimbatoare de la o zi la alta, niciunuia dintre noi nu ii convine sa apara descoperit in fata unui organ al statului (de control, de avizare etc). Trebuie sa fim cinstiti cu noi insine si sa acceptam faptul ca dorim sa ne luam masuri de protectie, iar acestea se materializeaza prin: spaga si trafic de influenta, intr-un cuvant… CORUPTIE. Nu putem vorbi de lupta impotriva coruptiei in timp ce votam in parlament legi ce impun existenta coruptiei.
Uitati-va la codul fiscal, spre exemplu, ce are in spate norme de aplicare de sute de pagini. Cat de greu credeti ca ii este unui organ de control sa amendeze o firma? Cei ce au firme si cei ce lucreaza in structurile de control ale statului va vor raspunde fara ezitare: „E joaca de copil sa faci rau avand legea de partea ta”. Uitati-va la legea achizitiilor publice, coroborati-o cu caietele de sarcini publicate in SEAP (www.e-licitatie.ro) si vedeti ce monstri rezulta de aici. Lucrari care in mod normal ar costa 100.000 lei, costa in realitate 500.000 Euro (din care 50.000 lei pentru executia lucrarii, iar diferenta pentru intermediari si spagi). Cum se intampla asta? Prin faptul ca legea permite impunerea de criterii de selectie aberante, croite astfel incat sa incapa in ele doar firmele favorite. Unul dintre rezultate: avem zeci de autostrazi, inclusiv suspendate, platite cu zeci de milioane de euro executate doar pe hartie.
Bun, dar ce legatura au toate astea cu intrebarea din titlul articolului, veti intreba. Ei bine, titlul articolului pune sub semnul intrebarii un slogan la moda in aceste zile: „Noi vrem respect”. Foarte frumos sloganul, mobilizator as putea spune,… dar: cum putem pretinde respect cand acceptam sa ne conduca oameni incompetenti si fara coloana vertebrala? Preferam sa alegem un circar, un personaj care rade sau plange la comanda, unul care azi spune una, maine alta, in functie de interesele personale, incalca sau respecta legea dupa cum il avantajeaza, iar pe oamenii seriosi ii alungam, deoarece ne supara adevarul prezentat de acestia. Ne deranjeaza acest adevar deoarece are la baza un singur lucru: dragostea de munca. Si cum majoritatea decide intr-o democratie, aceasta alege ca lideri bufoni care sa faca bascalie de legile si valorile tarii asteia, ofera paine si circ (mai putina paine, mai mult circ) dar, pe de alta parte, toata lumea vrea respect. Vrem respect de la bufoni?… Ce gluma buna.
Tinerii in ziua votului prefera sa iasa la o bere cu prietenii sau sa stea pe net si sa lase pe altii sa decida pentru ei dar, pe de alta parte zic: „Noi vrem respect”. Dragii mei, sunt de parere ca a sosit timpul in care vom invata ca respectul porneste dinspre interior spre exterior si nu invers. Cei care au invatat asta sunt imuni la ceea ce se intampla in jurul lor, in timp ce aceia care nu au invatat lectia, se lovesc cu capul de toate pragurile pe care viata le scoate in calea lor, iar cand vor acumula destule cucuie, probabil ca-si vor insusi aceasta lectie simpla. Cand vom invata ca respectul izvoraste din fiecare dintre noi, atunci vom primi respect. Cand vom sti sa respectam pe aproapele nostru, sa tratam cu respect munca noastra si a celorlalti, facilitatile pe care ni le ofera o democratie (dreptul la vot, libertatea cuvantului etc), de-abia atunci vom fi indreptatiti sa cerem si sa primim respect.
